Leasing

Cuprins:


1.Contractul de leasing...............................................................................................2

2.Natura juridică a leasing-ului................................................................................4

3.Principalele forme ale leasing-ului......................................................................5

4.Efectele contractului de leasing............................................................................7

5.Serviciile de leasing.................................................................................................8

6.Piaţa de leasing în România.................................................................................10

7.Piaţa de leasing în România în anul 2002.........................................................13




Contractul de leasing

Analiştii comerţului internaţional au scos în evidenţă faptul că leasing-ul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare în acest domeniu. Insistenţa asupra acestui tip de contract este explicată de mai mulţi autori prin pragmatismul şi eficacitatea lor.
Leasing-ul a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, ca mai apoi, treptat, să pătrundă şi în alte ţări, îndeosebi în Europa .
În S.U.A., leasing-ul a fost reglementat prin United States Uniform Consumer Credit Code şi prin Uniform Commercial Code . În Marea Britanie , Franţa şi Belgia s-au elaborat reglementări, care definesc relaţiile contractuale pe bază de leasing şi precizează operaţiunile pe care le include.
Leasing-ul a fost determinat, în apariţia sa de cauze obiective. Astfel, în S.U.A., în Marea Britanie şi în alte ţări erau întâmpinate greutăţi în finanţarea afacerilor, ca urmare a rigidităţii formelor şi procedeelor existente. Oamenii de afaceri simţeau nevoia dotării societăţilor lor comerciale cu echipamente moderne, în condiţiile în care utilajele din dotare se învecheau, mai ales ca efect al uzurii lor morale. Formula cumpărării unor bunuri de la vânzător în scopul închirierii lor acelor clienţi care aveau nevoie de ele a apărut ca o formulă salvatoare şi eficientă.
Leasing-ul a fost definit ca fiind o operaţiune juridică prin care o persoană cumpăra un bun spre a-l închiria unei alte persoane.
Obiectul contractului de leasing îl constituie închirierea temporară a bunurilor de investiţii, a bunurilor imobiliare, a serviciilor. Cel mai frecvent se închiriază maşini şi utilaje.
Elementele definitorii ale contractului de leasing sunt cumpărarea unor bunuri în scopul închirierii lor; închirierea acestor bunuri în scopul unei redevenţe locative; folosirea acestor bunuri de către client în scopuri profesionale; latitudinea clientului să achiziţioneze bunul respectiv la sfârşitul locaţiunii.
În contractul de leasing sunt implicate mai multe părţi, şi anume:
 cumpărătorul – persoana care cumpără bunul pentru a-l închiria;
 vânzătorul – persoana care vinde bunul şi care poate fi chiar producătorul acestui bun;
 clientul – persoana care are nevoie şi, deci, solicită maşina sau utilajul respectiv în locaţie.
Prin intermediul acestui contract, cumpărătorul obţine beneficii importante , vânzătorul are o piaţă asigurată pentru produsele sale , iar clientul are posibilitatea să-şi procure maşinile şi utilajele fără investiţii prea mari. Mai mult, el realizează reducerea cheltuielilor de producţie şi de credite pentru plăţi.
Din cele prezentate mai sus reiese că putem defini leasing-ul ca fiind acea operaţiune juridică prin care o persoană fizică sau juridică (o societate specializată) cumpără un anumit bun (de regulă maşini şi utilaje) în vederea închirierii unei alte persoane (o societate care utilizează bunul respectiv).
Profesorul Tudor R. Popescu observa, în cadrul acestei operaţiuni, că “locatarul are iniţiativa afacerii, vânzătorul o permite, creditorul o facilitează şi toţi împreună, acţionând în interes propriu, acţionează în acelaşi timp şi în folosul celorlalţi”. La rândul său, profesorul Ioan Macovei detaliază modul în care operaţiunile de leasing “prezintă avantaje pentru toate părţile interesate”.

Natura juridică a leasing-ului
După cum am văzut, leasing-ul este o formă de finanţare cu termen, o operaţiune de credit-bail, care se caracterizează prin faptul că obiectul contractului se referă la un echipament care urmează să fie folosit numai în scopuri profesionale . Bunurile sunt cumpărate de către locator numai pentru a fi date în locaţie. Durata locaţiei trebuie să corespundă duratei economice de utilizare a maşinilor sau echipamentelor respective . Ratele chiriei sunt fixate astfel încât să permită amortizarea valorii bunurilor . Utilizatorul are latitudinea să opteze pentru achiziţionarea bunului la un preţ care să corespundă valorii sale reziduale.
Leasing-ul este o operaţiune care cuprinde:
 un contract de vânzare-cumpărare;
 un contract de locaţiune;
 un contract de mandat;
 un contract prealabil privind promisiunea de vânzare pe care o face cumpărătorul, care valorează drept vânzare din momentul în care sunt concretizate toate elementele esenţiale ale vânzării.
Leasing-ul mai cuprinde, de asemenea, promisiunea bilaterală de locaţie din partea finanţatorului şi a utilizatorului, preexistenţa contractului de locaţiune, care va avea valoare de contract numai atunci când se vor concretiza toate elementele contractului de locaţie. În acelaşi timp, este inclusă o stipulaţie pentru altul, în baza căreia utilizatorul poate acţiona în garanţie pe vânzătorul bunului.
Aşadar, contractul de locaţiune din cadrul operaţiunii de leasing este sinalagmatic perfect, consensual şi intuitu personae. Locatorul nu se obligă decât în consideraţia calităţilor persoanei sau a garanţiilor pe care le oferă intreprinderea utilizatoare.
Rolul finanţatorului este de a finanţa afacerea, neavând vreo influenţă asupra mersului acesteia, ceea ce îngăduie acestuia să cedeze contractul său, dacă circumstanţele o cer .
În acelaşi timp, leasing-ul are trăsăturile caracteristice ale unui contract de adeziune, deoarece la încheierea sa utilizatorul nu are posibilitatea să aducă modificări clauzelor stipulate.
În concluzie, leasing-ul este – prin natura sa juridică şi prin trăsăturile enunţate – un contract complex, reprezentând o îmbinare a mai multor tehnici juridice, într-un cadru unitar.
Principalele forme ale leasing-ului
Formele leasing-ului sunt diferite, fiind determinate şi folosite în funcţie de posibilităţile de finanţare ale furnizorului, de limitele pieţei, gradul de organizare şi desfacere a produselor la export.
 după obiectul său, leasing-ul poate fi mobiliar sau imobiliar. În relaţiile comerciale internaţionale, un loc important revine leasing-ului mobiliar, pentru că se referă la echipamente industriale, oferind garanţia folosirii lor pe o perioada mai mare de un an, dând posibilitatea utilizatorului să achiziţioneze echipamentul la expirarea termenului de locaţie. Leasing-ul mobiliar reprezintă opţiunea cea mai frecventă în relaţiile comerciale internaţionale şi din motive financiare.
 în raport de implicarea părţilor, leasing-ul este direct sau indirect. Leasing-ul este definit ca fiind direct când perfectarea contractului are loc între furnizor şi client, iar indirect este atunci când este realizat prin intermediul unei societăţi specializate.
 după conţinutul ratelor leasing-ul este financiar sau operaţional. Leasing-ul financiar se caracterizează prin aceea că în perioada de bază a închirierii este recuperat preţul de export, costurile auxiliare şi se obţine un anumit beneficiu. Leasing-ul operaţional este caracterizat prin aceia că în perioada de bază se obţine numai o parte din preţul de export.
 după procedurile de calcul al ratelor, leasing-ul este net sau brut. Leasing-ul net este acela în care ratele cuprind preţul net de vânzare al echipamentului şi beneficiul realizat din utilizarea bunului respectiv. Leasing-ul brut, care mai este cunoscut şi sub denumirea de full-service leasing, este acela în care ratele includ: preţul net de vânzare al bunurilor închiriate; cheltuielile efectuate pentru întreţinerea şi reparaţiile echipamentelor, maşinilor sau utilajelor închiriate; beneficiile realizate pe parcursul utilizării lor.
 după durata închirierii, leasing-ul poate fi pe termen scurt sau pe termen lung. Leasing-ul pe termen scurt implică închirierea echipamentelor pe baza mai multor contracte de o durată mai redusă. Leasing-ul pe termen lung este acela în care se încheie un singur contract pentru întreaga perioadă.
 mai sunt întâlnite: leasing-ul experimental, leasing-ul ordinatoarelor, renting-ul şi lease-back-ul. Leasing-ul experimental se caracterizează prin închirierea bunurilor pe o perioadă scurtă de două sau de trei luni, în mod experimental. Leasing-ul ordinatoarelor se caracterizează prin finanţarea şi comercializarea calculatoarelor şi a altor echipamente. Această formă de leasing mai este cunoscută şi sub denumirea de time sharing. Renting-ul sau hire îşi dovedesc utilitatea, mai ales, în cazul mijloacelor de transport. Fiind un mijloc de finanţare deosebit de ingenios, lease-back-ul este utilizat într-o măsură tot mai mare. Prin lease-back, proprietarul, fără să piardă echipamentul care îi serveşte onorarii comenzilor, obţine capital în scopul dezvoltării activităţilor sale economice.


Efectele contractului de leasing
În contractul de leasing, obligaţiile vânzătorului sunt:
 să livreze un echipament de calitate, adică în stare de funcţionare;
 să asigure asistenţa tehnică a personalului care îl va exploata;
 să asigure piesele de schimb necesare reparaţiilor ;
 să efectueze reparaţiile echipamentului închiriat, în măsura în care defecţiunile nu sunt din culpa utilizatorului .
Utilizatorul (beneficiarul) are obligaţia:
 să plătească ratele chiriei, la termenele şi condiţiile stipulate în contract;
 să exploateze bunul închiriat prin respectarea instrucţiunilor tehnice;
 să nu efectueze modificări în construcţia echipamentului închiriat; în cazul în care asemenea modificări sunt necesare, utilizatorul are obligaţia să solicite acordul societăţii de leasing;
 să conserve bunul în stare de funcţionare ;
 să asigure echipamentul închiriat în folosul societăţii de leasing.
Societatea de leasing are, la rândul ei, câteva obligaţii a căror aducere la îndeplinire se întemeiază pe clauzele stipulate în contract. Astfel, societatea de leasing are obligaţia să înlocuiască bunul avariat. De asemenea, societatea de leasing poate înlocui echipamentul învechit, uzat sau depăşit. Această înlocuire implică perceperea unei chirii majorate.
Societatea de leasing are dreptul să controleze modul în care este exploatat echipamentul de către beneficiar. În acelaşi timp, este îndrituită să vândă echipamentul locatarului în condiţiile examinate în subcapitolele anterioare.
Dacă beneficiarul nu plăteşte ratele la termenele şi în condiţiile stipulate în contract societatea de leasing are dreptul să rezilieze de plin drept contractul, iar clientul are obligaţia: să restituie echipamentul; să suporte cheltuielile aferente; să plătescă ratele restante ale chiriilor. Mai mult, beneficiarul este obligat să plătească o indemnizaţie forfetară de reziliere, care reprezintă ratele restante viitoare. Toate acestea pun în evidenţă existenţa unor condiţii severe impuse de instituţia finanţatoare beneficiarului. Toate aceste măsuri au caracter sancţionator, de pedepsire a utilizatorului.
Finanţatorul primeşte bunul înapoi, având posibilitatea să-l reînchirieze unei alte persoane sau să-l vândă, în timp ce primeşte şi plata integrală a tuturor ratelor, calculate în raport cu viaţa economică a echipamentului respectiv.
Cu toată severitatea acestor măsuri în privinţa beneficiarului, instanţele arbitrale s-au pronunţat constant în favoarea creditorului, argumentul evocat fiind că, în felul acesta utilizatorul, primul interesat în încheierea unui contract de leasing, trebuie să respecte cu scrupulozitate toate clauzele contractului, deoarece numai în cazul unui asemenea comportament, au de câştigat toate părţile implicate, iar afacerea se derulează cu succes.

Serviciile de leasing


Leasingul este o modalitate modernă de finanţare prin care clientul beneficiază de un bun, plata făcându-se eşalonat pe perioada contractului de leasing, ratele plătite fiind deductibile în funcţie de tipul contractului de leasing. Faţă de alte forme de finanţare, leasingul dispune de avantajul eliminării birocraţiei necesare acordării unui credit precum şi garantarea finanţării doar cu bunul ce face obiectul contractului de leasing

Cadrul legislativ în domeniul leasingului este:
- Ordonanţa Nr. 51/28.08.1997 republicată privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing
- Legea Nr. 90/28.04.1998 pentru aprobarea OG nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing
- Legea nr. 99 din 26 mai 1999 - Modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing
- Norme privind înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor de leasing
- Ordonanţa Nr. 51/1997 republicată privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing
Din punct de vedere legislativ, activităţile de leasing se împart în leasing operaţional şi leasing financiar.

Leasing financiar - este operaţiunea de leasing care îndeplineşte una sau mai multe din următoarele condiţii:
1. riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;
2. părţile au prevăzut expres că, la expirarea contractului de leasing, se transferă utilizatorului, dreptul de proprietate asupra bunului;
3. utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului iar preţul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaţă) pe care acesta o are, la data la care opţiunea poate fi exprimată;
4. perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puţin 75% din durata normală de utilizare a bunului, chiar dacă în final, dreptul de proprietate nu este transferat.

Leasing operaţional - este operaţiunea de leasing care nu indeplineste nici una din conditiile enumerate mai sus. (Modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing)

Prin urmare, pentru leasingul financiar, deductibilitatea ratelor apare la nivelul amortizării bunului care se face de către client şia dobânzii, iar valoarea reziduală este de 20%. În cazul leasingului operaţional, avem deductibilitate integrală a ratei de leasing care apare în contabilitate sub forma chiriei, dar valoarea reziduală, dacă este prevăzută în contract trebuie să fie de minim 51%. Perioada minimă a unui contract de leasing este de 12 luni şi atât persoanele fizice cât şi juridice pot beneficia de aceste servicii. Pe toată durată contractului de leasing societatea de leasing este proprietarul bunului, clientul având doar drept de utilizare. Proprietatea va fi transmisă la sfârşitul contractului odată cu plata valorii reziduale, în cazul în care se opteayă pentru această variantă. Paşii care trebuie parcurşi pentru încheierea unui contract de leasing sunt următorii:
- Alegerea unei societăţi de leasing în funcţie de seriozitatea firmei de leasing, de conţinutul ofertei (dacă include sau nu asigurare, franchiză la asigurare, TVA, comision de administrare contract, taxa pentru analiza dosarului etc)
- Formarea Dosarului de leasing care cuprinde în general copii după actele juridice ale societăţii şi ultimele balanţe şi bilanţuri, date despre furnizorul bunului, proforma etc.
- Depunerea Dosarului la societatea de leasing şi aşteptarea răspunsului referitor la acceptarea sau respingerea finanţării
- Plata avansului conform contractului de leasing
- Livrarea bunului
- Plata ratelor de leasing
- Cumpărarea bunului ce face obiectul contractului de leasing la valoarea reziduală.
- Intrarea în posesia bunului dacă optaţi pentru aceasta variantă





Piaţa de leasing în România

Acest studiu asupra pieţei româneşti de leasing a fost efectuat pe baza unor date puse la dispoziţie de către Uniunea Naţională a Societăţilor de Leasing din România şi a unui studiu elaborat de Mercury Marketing and Research Consultants în iunie 2002 şi a fost prezentat în cadrul seminarului Interleasing desfăşurat pe data de 13 iunie.
Conform studiului Mercury, piaţa de leasing românească pentru anul 2001 se ridică la o valoare de 395 milioane USD (ca valoare a contractelor), în creştere faţă de valoarea înregistrată în 2000 cu 44% (275 milioane USD). Cea mai mare parte a contractelor de leasing încheiate a fost reprezentată de contracte de leasing extern (cross-border) – 66% din valoarea contractelor pe anul 2001:

Tip de leasing Valoare pentru 2000
(mil USD) Valoare pentru 2001
(mil USD)
Extern 145,00 260,00
Intern 130,00 135,00
Total 275,00 395,00

Valoarea contractelor de leasing extern a înregistrat o creştere cu 79% în 2001 faţă de 2000, în timp ce valoarea contractelor de leasing intern a crescut cu numai cu 3%.
Valoarea contractelor de leasing încheiate de societăţile membre ale Uniunii Naţionale a Societăţilor de Leasing din România (UNSLR) s-a ridicat la 312,79 milioane USD, adică 79,1% din estimarea furnizată de Mercury. UNSLR înregistrează în prezent următoarele societăţii ca membrii ai asociaţiei: Afin Romania, Alpha Leasing Romania, Ashworth Interleasing, Auto Italia, Bank Austria Creditanstalt Leasing, Daewoo Auto Trading, Dunărea Leasing, Finans Leasing, General Leasing, International Leasing, Leasing Danubius, Logimax, Motoractive, Planet Leasing, Rădăcini Leasing, Demir Romlease, Banca Română pentru Dezvoltare în calitate de corespondent al Sogelease Leasing.
Evoluţia contractelor de leasing încheiate de societăţile membre UNSLR în ultimii ani este următoarea:

An Nr. Contracte Variaţie
Nr Ctr. Valoare contracte
(mil. USD) Variaie
val. contracte
1999 6160 -- 144,60 --
2000 8746 +41,9% faţă de 1999 215,71 +49,1% faţă de 1998
2001 7854 -10,1% faţă de 2000 312,79 +45,0% faţă de 1999
2002* 1798 -- 90,123 ---
TOTAL 24558 763,23

* - trimestrul I
Din tabelul de mai sus se poate constata că activitatea de leasing a înregistrat o dezvoltare explozivă în ultimii ani. De altfel, conform părerii analiştilor ce urmăresc acest domeniu dezvoltarea activităţilor de leasing se va continua şi în anii următori. În funcţie de tipul contractului de leasing, activitatea membrilor UNSLR pe anul 2001 se prezintă astfel:
LEASING FINANCIAR LEASING OPERAŢIONAL
INTERN EXTERN INTERN EXTERN
136,87 mil USD 139,09 mil USD 36,11 mil USD 0,69 mil USD
43,75% din total 44,66% din total 11,54% din total 0,22% din total
Se constată ca marea majoritate a contractelor încheiate sunt contracte de leasing financiar. O altă statistică interesantă este reprezentată şi de clasificarea contractelor de leasing în funcţie de obiectul acestora:
Autovehicule Utilaj Agricol Echipamente Birotică Real Estate Alte
252,56 mil USD 14,53 mil USD 34,63 mil USD 4,05 mil USD 0,00 mil USD 6,99 mil
80,75% din total 4,65% din total 11,07% din total 1,30% din total 0,00% din total 2,24%
Concluziile rapoartelor şi datelor prezentate arată că dezvoltarea activităţii de leasing a depăşit cu mult ratele de creştere ale altor segmente ale economiei, această creştere producându-se pe fondul unei evoluţii în general nefavorabile a economiei româneşti. Cu toate acestea, piaţa de leasing este considerată încă insuficient dezvoltată şi structurată la acest moment. O cauză principală a acestei situaţii o constituite lipsa informaţiilor despre activitatea societăţilor de leasing; spre exemplu, nu toate firmele de leasing ale marilor importatori auto (Porsche, Ford, Mercedes, Peugeot) sunt membre ai UNSLR, astfel încât nu există raportări pentru aceste societăţi (şi alte societăţi nemembre) cu privire la valoarea contractelor încheiate. În aceste condiţii o estimare a pieţei de leasing pe anul 2001 ce ar cuprinde şi activitatea societăţilor nemembre UNSLR situează valoarea acestei pieţe la peste 600 milioane dolari.
Principalii factori de succes în activitatea firmelor de leasing sunt consideraţi a fi disponibilitatea surselor de finanţare şi analiza riguroasă a bonităţii financiare a clienţilor. Principalele surse de finanţare disponibile firmelor de leasing sunt băncile, urmate de acţionari şi fondurile de investiţii. De altfel, atragerea surselor de finanţare a activităţii reprezintă principala dificultate înregistrată de către societăţile de leasing.
Societăţile de leasing independente, care nu sunt susţinute în mod direct de o bancă, acţionari puternici sau fonduri de investiţii întâmpina de regulă dificultăţi în atragerea surselor de finanţare; există cazuri în care băncile, spre exemplu, preferă să finanţeze cu predilecţie societăţile de leasing proprii, în dauna celor independente. În acest context este interesant cazul singular al societăţii International Leasing care a decis utilizarea pieţei de capital pentru finanţare, prin emisiuni publice de obligaţiuni. Pe măsura dezvoltării pieţei de capital în anii următori, această piaţă poate deveni o sursă excelentă de finanţare pentru societăţile de leasing. Emisiunile de obligaţiuni ale acestora au un grad de risc mai mic în comparaţie cu emisiuni ale societăţilor din alte domenii de activitate: fondurile obţinute din emisiunea de obligaţiuni sunt utilizate pentru încheierea contratelor de leasing ale căror rate acoperă ratele dobânzilor împrumuturilor şi asigură un cash-flow constant (spre deosebire de cazul altor sectoare de activitate unde cash-flowul şi rata de profitabilitate sunt mai dificil de estimat). În plus, contractele de leasing sunt de regulă asigurate, iar obligaţiunile pot fi la rândul lor asigurate printr-o poliţă de risc financiar.
O altă problemă întâmpinată, comună tuturor serviciilor financiare româneşti, o reprezintă nivelul redus de cunoaştere şi înţelegere a mecanismelor financiare în rândul potenţialilor clienţi (iar leasing-ul nu face excepţie). În măsura în care din ce în ce mai mulţi potenţiali clienţi vor întelege şi cunoaşte aceste mecanisme, activitatea de leasing se va dezvolta.
Societăţile de leasing consideră la acest moment că nu există o concurenţă foarte mare pe această piaţa, pe de o parte datorită nivelului actual de dezvoltare şi al numărului redus de societăţi de leasing iar pe de altă parte datorită specializării acestora pe diverse segmente.
Astfel, este interesant de notat ca un număr de 25-30 de societăţi de leasing au derulat aproximativ 85% din valoarea contractelor de leasing încheiate în anul 2001. Există mult mai multe societăţi cu activităţi de leasing, dar care au o prezenţă mai redusă pe piaţă. Astfel, există un număr de 1.743 de societăţi comerciale înregistrate având ca obiect unic de activitate serviciile de leasing şi 7.060 de societăţi având serviciile de leasing ca obiect principal de activitate. 37% din societăţile înregistrate cu obiect de activitate unic serviciile de leasing sunt societăţi de leasing imobiliar, 20% sunt societăţi de leasing general, iar 18% sunt societăţi de leasing pentru bunuri de folosinţă indelungată.
Societăţile de leasing din ţara noastră pot fi împărţite în trei categorii:
• societăţi de leasing înfiinţate de grupuri financiare, care beneficiază de finanţare, clienţi şi proceduri de analiză din partea grupului dar care se conformează de regulă unor proceduri rigide şi consumatoare de timp;
• societăţi de leasing înfiinţate de producători sau importatori ai anumitor categorii de bunuri (autovehicule, bunuri de folosinţă îndelungată, etc) care beneficiază de reduceri de preţuri din partea firmelor producătoare şi de preţuri avantajoase dar care acţionează doar ca instrumente de promovare a vânzărilor;
• societăţi de leasing independente care pentru a se afirma pe piaţă promovează dinamismul, operativitatetea şi capacitatea de a acoperi segmente nişă rămase neacoperite de primele două categorii de societăţi.
Principalele probleme înregistrate de firmele de leasing în ţara noastră sunt cadru legal încă insuficient structurat, lipsa de informare a potenţialilor clienţi despre leasing (unde se include şi preferinţa de natură psihologică a proprietăţii asupra bunului în dauna unui contract de leasing), stadiul actual al economiei naţionale şi eficienţa redusă a agenţilor economici, mediul politic instabil şi riscul de ţară ridicat, nivelul redus al investiţiilor străine, nivelul ridicat al inflaţiei, puterea de cumpărare redusă, etc. Principalele soluţii pentru remedierea unora din aceste probleme sunt implicarea societăţilor de leasing în iîbunătăţirea cadrului legal şi o activitate susţinută a UNSLR în promovarea activităţii de leasing şi a societăţilor ce activează pe această piaţă.
Având în vedere stadiul actual al pieţei de leasing, caracterizată printr-o creştere constantă a cererii, concurenţa redusă şi rate ridicate de profitabilitate, este de aşteptat ca acest sector să cunoască o dezvoltare susţinută în ultimii ani, astfel încât o investiţie în acest sector nu poate fi decaâ profitabilă pe termen lung.



Piaţa de leasing în România în anul 2002

Conform datelor prezentate de UNSLR, piaţa de leasing din România s-a ridicat în anul 2001 la o valoare de aproximativ 1 mld Euro (valoarea contractelor), dupa cum urmeaza:
- mii Euro -
Raportare membrii UNSLR 581.665,44
Vânzări auto - societăţi nemembre UNSLR 56.020,00
Vânzări vehicule comerciale - societăţi nemembre UNSLR 36.800,00
Vânzări autobuze - societăţi nemembre UNSLR 1.640,00
Import în primele 10 luni pentru activităţi de leasing 279.956,97
TOTAL 956.082,41
Comparativ cu anii precedenţi, se remarca dinamică deosebită a pieţei de leasing: creştere faţă de valoarea înregistrată în 2000 cu 123% şi faţa de 1999 cu 269%.
Valoarea contractelor de leasing încheiate de societăţile membre UNSLR s-a ridicat în 2001 la 581,67 milioane Euro, adică 60,8% din valoarea estimată a pieţei de leasing.
Evoluţia contractelor încheiate de membrii UNSLR în ultimii patru ani se prezintă după cum urmează:
1999 2000 Variaţie 2000/1999 2001 Variaţie 2001/2000 2002 Variaţie 2002/2001
Nr contracte 6160 8746 41,9% 7854 -10,1% 7647 -2,7%
Valoare contracte (mil Euro) 128,5 202,9 57,9 340 67,5% 601,9 77%
Din tabelul de mai sus se poate constata ca deşi numărul contractelor încheiata în ultimii ani a înregistrat o uşoară reducere, valoarea contractelor s-a majorat într-un ritm aproape exponenţial, semn al orientării leasingului spre produse de valoare ridicată.
În funcţie de tipul contractului de leasing, activitatea membrilor UNSLR pe anul 2002 se prezintă astfel:

Leasing Financiar Leasing Operaţional
INTERN EXTERN INTERN EXTERN
272,66 mil Euro 235,39 mil Euro 73,24 mil Euro 0,37 mil Euro
46,87% din total 40,46% din total 12,59% din total 0,06% din total
Analiza acestor date relevă ponderea covârşitoare a leasingului financiar: 87,34%. De asemenea, se constată un uşor balans în favoarea leasingului intern (fonduri provenite din ţară) - 59,5% - faţă de cel extern (cross-border) – 40,5%.
Clasificarea contractelor de leasing (la nivelul UNSLR) în funcţie de obiectul contractului se prezintă astfel:
Autovehicule Echipamente Birotică Utilaje agricole altele
506,7 mil Euro 40,7 mil Euro 9,9 mil Euro 13,9 mil Euro 11,6 mil Euro
86,2% din total 6,94% din total 1,7 % din total 2,4% din total 2% din total
Se observă preponderenţa lesingului auto, principalele cauze pentru această dezvoltare fiind: riscul este mai uşor cuantificabil, lichiditatea este mai ridicată, cererea ridicată (încurajată şi de facilităţile legale).
Datele prezentate mai sus prezintă imaginea unui sector financiar aflat în plină expansiune. Această dezvoltare este susţinută de o mai bună percepere a sistemului de leasing în rândul clienţilor, creşterea calităţii serviciilor oferite, obţinerea unor surse de finanţare pentru firmele de leasing în condiţii mai avantajoase, cadrul legislativ cât de cât favorizant (Sursa datelor: Uniunea Naţională a Societăţilor de Leasing din România).