Giuseppe Verdi

A fost un compozitor italian, născut pe data de 10. oct. 1813, la Le Roncole, Parma. Încă din copilărie a dovedit aptitudini muzicale extraordinare, la 10 ani devenind organistul bisericii din sat. Din 1826 a început să studieze muzica, mai întâi la catedrala din Busseto, apoi la Milano. Între timp se căsătoreşte cu Margherita Barezzi şi, în 1838 se stabilesc la Milano.
Prima sa operă, „Oberto” , a fost jucată în 1839, dar cele care l-au lansat pe Giuseppe Verdi ca şi compozitor de operă au fost reprezentaţiile la „Nabuco” (9 martie 1842) şi „Lombardi” (11 feb 1843). Succesul şi faima i-au fost asigurate de „Ernani” jucată pe 9 martie 1844. Au mai urmat o serie de opere, până în 1850, când Verdi a intrat într-o nouă fază.
Lumea muzicală a fost uimită de „ Rigoletto” (produsă la Veneţia pe 11 martie 1851). Au urmat „ Trubadurul” (19 ianuarie 1853) şi „Traviata” (6 martie 1853). Triumful în noul stil de muzică a fost completat în 1859 de „Bal mascat” .
Ceea ce s-a numit al treilea stil al lui Verdi este reprezentat de „Don Carlos” (1867) şi „Aida” (1871) jucată pentru prima dată la Cairo.
Între timp Verdi a vizitat Anglia unde, în 1862 el a dirijat la Teatrul Regal „Inne delle Nazioni” . Zvonurilor conform cărora după „Aida” nu va mai scrie nimic, Verdi le-a răspuns pe 5 februarie 1887, cu opera în 4 acte „Otello”. Au urmat în 1893 „Falstaff” reprezentată la La Scala, în Milano. Drept răsplată compozitorul a primit de la regele Italiei titlul de Marchiz de Busseto. În final el şi-a ocupat locul în muzică ca un compozitor de operă de prim rang şi a influenţat considerabil Şcoala Italiană de muzică în a doua jumătate a secolului XIX.
Giuseppe Verdi merită a fi recunoscut şi ca unul dintre compozitorii de muzică religioasă: „Recviem”-ul său (scris pentru comemorarea morţii lui Manzoni) este o capodoperă care a fost prima dată interpretată la Milano pe 22 mai 1874. Alte compoziţii religioase sunt: „Tatăl Nostru” pentru cinci voci, „Ave Maria” pentru soprană solo, un „Te Deum” pentru cor ,voce şi orchestră şi „Stabat Mater” dedicat Fecioarei Maria.
Profesorul Dickenson, în cartea sa „Muzica în istoria bisericii occidentale” scrie: „Verdi a arătat o devoţiune filială pentru biserica catolică combinată cu pasiune deosebită dovedită de inspiraţia sa muzicală”. Prin testament Verdi a înfiinţat un fond pentru o Casă a muzicienilor bătrâni.