Inflatia

Planul:


1. Introducere………………………………………………..2

2. Conceptul de inflaţie……………………………………...4

3. Cauzele şi mecanismele inflaţiei…………………………6

4. Inflaţia în Republica Moldova şi
formele ei de manifestare…………………………………8

5. Criza financiară din Rusia şi efectul ei negativ
asupra economiei Republicii Moldova ………………….16

6. Concluzii…………………………………………………..23

7. Bibliografie………………………………………………..25










1. Introducere

In secolul al XX-lea, toate tarile au cunoscut inflatia, majoritatea dintre ele chiar hiperinflatia. Aceasta din urma este ilustrata, adesea, doar cu situatia Germaniei din anii ’20. In realitate, multe tari au fost confruntate in acei ani si in deceniile urmatoare cu procese inflationiste deosebit de intense. Asemenea procese inflationiste, scapate de sub controlul agentilor macroeconomici, s-au desfasurat recent si se desfasoara inca in numeroase tari de pe toate continentele. In anii ’70 , toate tarile avansate economic s-au confruntat cu inflatia de amploare, pentru ca in deceniul al 9-lea aceasta sa se manifeste puternic in tarile din centrul si estul Europei.
Referindu-se la o astfel de inflatie, numita hiperinflatie, inflatie galopanta sau pur si simplu inflatie de mare amploare, specialistii au considerat-o “dezordinea dezordinilor in viata economica”.
Inflatia are insa si alte dimensiuni. Rolul ei in ansamblul vietii economice nu poate fi apreciat doar cu o singura unitate de masura. De aceea este necesara analiza procesului inflationist din unghiul multiplelor ei interferente cu cresterea economica.
Inflatia, abordata mai ales sub aspectul ei de proces al cresterii preturilor, s-a situat in prim planul dezbaterilor de teorie si politica economica din ultimile decenii. Pe de o parte, pentru ca indeosebi incepind din a doua jumatate a anilor ‘60 si pina in prima parte a anilor ’80 ritmul cresterilor de preturi a marcat o accentuare deosebita, chiar daca el nu a avut aceleasi dimensiuni in toate tarile. Pe de alta parte, procesele inflationiste si formele lor de manifestare au devenit mai complexe si diversificate, impletindu-se si constituindu-se, totodata, in factori de ingrijorare deopotriva pentru consumatori si pentru autoritati.
In aceeasi masura au crescut si preocuparile pentru analiza teoretica a inflatiei, considerata la un moment dat (in anii ’70) problema primordiala a economiilor occidentale. Este interesanta remarca unui cunoscut analist al problemei, care intr-o lucrare consacrata inflatiei, arata ca utilizarea termenului este de data relativ recenta el nefigurind nici in marele dictionare economice franceze din secolul trecut (Coquelien et Guillaumin 1953 si L. Leon Savy, 1894), iar lexiconul britanic Palgrave din 1926 nu furniza definitii generale, ci numai exemple preluate din istorie; revenind la perioada postbelica, autorul prezinta un tablou complet schimbat, “toti economistii ocupindu-se de inflatie si aproape fiecare avind definitia sa proprie”. Conform ipotezelor enuntate mai sus, ni se aduce la cunostinta ca inflatia a existat inca din cele mai vechi timpuri, manifestindu-se prin majoritatea formelor caracteristice ei si existente la acea perioada de timp, ceea ce ne exprima ca formele de manifestare a inflatiei au fost intr-o continua crestere, ajungind in prezent pina la un numar maxim de forme de manifestare.












2.Conceptul de inflatie

Asa cum remarca acelasi autor, Maurice Flamant, etimologia nu vine deloc in sprijinul definirii acestui concept, asa cum este cazul cu altele; inflatia vine de la inflare si sensul acestuia (umflare, umflatura) nu sugereaza ca este vorba de cresterea cantitatii de bani in circulatie si nici de cresterea generala a preturilor.
In aceeasi lucrare, inflatia este definita ca un proces de crestere generala a preturilor, sau – exprimind altfel – o diminuare a puterii de cumparare a monedei. Dezvoltind aceasta definitie, se noteaza :” Se va desemna astfel prin termenul de inflatie, o miscare de crestere dispersata a preturilor care se intretine prin sine insasi si care este datorata unei insasi si care este datorata unei insuficiente relative, la un moment dat, a ofertei spontane in raport cu cererea formulata la preturi curente de la inceputul perioadei analizate. In dictionarul de economie contemporana, elaborat de Fernand Baudhuin, profesor la Universitatea din Louvain, termenul este definit ca “exces al puterii de cumparare sau exces de mijloace de plata “, mentionindu-se ca inflatia se confunda, adesea, in SUA mai ales, cu simpla crestere de preturi. Mai mentionam, de asemenea, ca intr-o alta abordare, inflatia este definita ca “un proces cumulativ de crestere a preturilor, mai mult sau mai putin importanta, dupa gravitatea distorsiunii existente la un moment dat in economie, intre fluxurile reale si fluxurile monetare”. Iar economistul englez John Craven defineste inflatia ca o crestere a nivelului mediu al preturilor. ” Daca toate preturile cresc cu aceeasi rata, spune el, aceasta este inflatia pura, dar preturile cresc cu rate diferite. In acest caz rata inflatiei este media acestor cresteri ale preturilor”.
Pentru a porni la analiza succinta a diferitelor puncte de vedere cu privire la natura si cauzele inflatiei, pe baza evolutiei acestui fenomen se poate spune ca inflatia este un proces complex, cumutativ, a carui esenta consta in :
a) distorsiunea puternica existenta intre procesele monetare si procesele economice reale, intre masa monetara si masa marfurilor si serviciilor puse in circulatie;
b) cresterea generalizata a preturilor ;
c) scaderea puterii de cumparare a banilor.
Inflatia este una dintre cele mai complexe si mai controversate probleme economice contemporane. Ea se prezinta, mai ales, ca un proces macrosocial, desi sunt tot mai evidente manifestarile mondoeconomice ale acesteia. Extrem de folositul termen- inflatia- continua sa ramina insuficient conturat. De aceea, precizarea naturii proceselor inflationiste trebuie corelata mai intii cu formele de bani cunoscute de-a lungul secolelor.
Initial, inflatia s-a manifestat sub forma devalorizarii mascate a monedelor din metale pretioase, fiind cunoscuta in prezent sub denumirea de inflatie monetaro-baneasca.
O alta forma istorica de inflatie este inflatia banilor de hirtie convertibili in aur.
Dar prin prabusirea etalonului aur a creat si premisele unei noi forme de inflatie - inflatia banilor de hirtie neconvertibili in aur. Formele pe care le-a imbracat inflatia banilor neconvertibili in aur au fost destul de diferite atit in timp, cit si in spatiu.






3.Cauzele si mecanismele inflatiei contemporane

Cauzele inflatiei sunt definite foarte diferit in literatura economica.
Punctele de vedere exprimate pot fi impartite in doua mari grupe:
a) adeptii inflatiei monetare ;
b) adeptii inflatiei nemonetare.
Cu toata rasuscitarea pe care au cunoscut-o teoriile cantitative asupra monedei, explicatiile monetariste ale inflatiei nu mai erau suficiente si, de aceea, atentia analistilor s-a indreptat tot mai mult spre procesele reale de mai mare profunzime, nemonetare.
Consecinta dezechilibrului dintre masa monetara si masa marfurilor si serviciilor o reprezinta cresterea preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor.
Intre caracteristicile de baza ale inflatiei, pe prim plan se situeaza intensitatea si durata ei in timp; ambele definesc, in ultima instanta, gravitatea inflatiei. Din acest punct de vedere, se pot distinge trei tipuri de inflatie:
a) inflatia latenta, atunci cind s-au format dezechilibrele caracteristice inflatiei, dar datorita proportiilor lor reduse sau unor factori, de frina, fenomenele inflationiste nu sunt evidente;
b) inflatia declarata deschisa, dar proportiile ei sunt relativ reduse, cresterea preturilor jucind mai degraba un rol de stimulare a cresterii productiei ( inflatia numita uneori “tiritoare”, de ordinul ce nu depaseste trei procente anual);
c) galopanta hiperinflatia sau inflatia, cind cresterea preturilor are proportii ridicate, de regula exprimata prin cel putin doua cifre;
d) inflatia moderata, apare cind ritmul mediu anual de crestere al preturilor bunurulor de consum nu depaseste sase la suta;
e) inflatie rapida,cind ritmul de crestere a preturilor de consum se apropie de zece procente.
Inflatia contemporana reprezinta un dezechilibru structural monetaro-material, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei, ceea ce conduce la deprecierea banilor neconvertibili in aur si a celor neconvertibili in general si la cresterea durabila si generalizata a preturilor.
In anumiti ani a fost inregistrata o asemenea corelatie cantitativa intre inflatie si dinamica economica, care a fost surprinsa prin termenul compus de stagflatie.
Aceasta semnifica acea situatie din economia unei tari care se caracterizeaza prin inflatia rapida si prin lipsa de crestere notabila a economiei, prin “cresterea zero” sau prin precesiuni egale.
Termenul de slumpflatie sintetizeaza o criza economica sau un declin economic, pe de o parte si o inflatie rapida sau chiar galopanta, pe de alta parte.
Dupa toate cele spuse: inflatia a fost si a ramas un fenomen preponderent negativ, indiferent de intensutatea si sensul evolutiei ei.








4.Inflatia in Republica Moldova si formele
ei de manifestare

Inflatia ca fenomen economicomonetar se manifesta diferit in diverse tipuri de economii. In economiile aflate in tranzitie inflatia, de regula, ia dimensiuni substantiale. Ea se manifesta prin cresterea generala a preturilor si deprecierea banilor. Pentru a tine sub control inflatia este nevoie de analizat factorii care o determina.
In perioada 1994- 1998 rata inflatiei in Republica Moldova s-a redus considerabil de la peste 100 la 11.2 % pe an. Din momentul introducerii monedei nationale in 1993, BNM a adoptat o serie de masuri indreptate spre limitarea expansiunii volumului de lei in circulatie si reducerea ratei inflatiei. Scopul principal al politicii monetare a fost de a reduce rata inflatiei si de a atinge si mentine stabilitatea monedei nationale prin intermediul regularii ofertei de bani.
Subliniem ca incepind cu luna septembrie fara "corectari" ale cursului de schimb, volumul masei monetare s-a redus mult. Daca la inceputul lui septembrie 1998 in circulatie erau 1927 mln lei, atunci la 1 octombrie 1998 erau 1668 mln lei. La inceputul lui noiembrie asa monetara s-a redus pina la 1605 mln lei. Adica pe parcursul a doua luni masa monetara s-a micsorat cu 322 mln lei ori 16.7 la suta. Aceasta se lamureste prin urmatoarele: marea majoritate a banilor ( lei ) ieseau din circulatie in schimbul cumpararilor de dolari de catre persoanele fizice si juridice.
De asemenea, diminuarea masei monemare aflate in circulatie este impusa de scaderea volumului de bunuri si servicii, de existenta excedentului bugetar si acordarea de moneda straina in schimbul celei nationale.
Pe parcursul anului 1994 BNM a modificat de citeva ori cota rezervelor obligatorii pentru a regla mai eficient masa monetara. Pina la 1 februarie 1994 rata maxima de rezerve constituia 20%, apoi ea a fost majorata pina la 28%, ceea ce a dat posibilitate de a reduce cresterea masei monetare. De la 1 iunie 1994 pentru majorarea resurselor financiare a bancilor comerciale si pentru satisfacerea cererii sezoniere de credite BNM a revenit la o cota de 20% a rezervelor obligatorii. Apio aceasta cifra a fost redusa si mai mult: de la 1 decembrie 1994 pina la 12%, iar din noiembrie 1995 pina la 8 la suta pentru toate tipurile de depozite, atit in lei, cit si in valuta liber convertibila.
Din septembrie 1998, cind a inceput febravalutara, BN ia decizia ca bancile comerciale sa-si mareasca rezervele obligatori de la 8-15%, ceia ce era echivalent cu distrugerea sistemului bancar. La 2 noiembrie 1998 BN isi retrage activitatea de la BVIM si anunta ca reduce procentul rezervelor odligatorii de la 25-15%, obligind totodata bancile comerciale ca 10% din activele detinute sa fie in hirtii de valoare ale statului.
BNM promoveaza o politica valutara, scopul careia este dezvoltarea continua si stabila a pietei valutare pentru asigurarea necesitatilor functionarii si dezvoltarii economiei nationale.
Pe parcursul ultimilor trei ani si jumatate cursurile de schimb cotate de catre bancile comerciale pentre tranzactiile prin virament si cursurile la casele de schimb valutar pentre operatiile in numerar nu difera mult de cel oficial, ceea ce reprezinta un indice ca

piata valutara este destul de dezvoltata, iar valuta straina este liber accesibila pentre persoanele fizice si juridice.
Prin intermediul BC, orice tara poate utiliza cursul de schimb ca un instrument de baza pentre programele antiinflationiste. Daca o tara duce o politica a cursului de schimb fix, pentru a micsora inflatia, dar nu este precauta in ceea ce priveste cresterea permanenta a reatei salariilor nominale, preturile la bunurile si serviciile autohtone vor continua sa creasca, atunci ramurile exportatoare vor fi direct afectate. In acest caz, singura solutie este revizuirea politicii macroeconomice prin acceptarea unei mai mari devalorizari a monedei nationale.
Daca o tara sustine o politeca, prin care devalorizarea cursului de schimb nu este corelata cu rata provizionala a inflatiei, sectoarele de export nu mai pot fi controlate, iar actiunile speculative duc in final la o devalorizare rapida a cursului de schimb.
Daca cursul de schimb nu este folosit ca un instrument politic si este lasat sa oscileze liber in functie de cursurile de schimb ale principalelor valute, atunci vom obtine rezultate lente, dar sigure in reducerea inflatiei preturilor. Corsul de schimb are o puternica influienta directa asupra preturilor, iar politica corsului de schimb joaca un rol important in programele antiinflationiste din orice tara, in special, in tarile in tranzitie la economia de piata.
Daca analizam evolutia cursului leului moldovenesc, de la momentul introducerii sale si pina in prezent, remarcam ca s-a depriciat lent in termeni nominali, manifestind o stabilitate deosebita in perioada 1995-1997, deoarece cursul de schimb era fix, incepind cu anul 1998 cursul de schimb a devenit flexibil.
Penrtu prima deta in acesti ani, incepind cu 2 noiembrie 1998 cind BNM si-a rechemat dealerul de la BIV, valutei nationale i s-a oferit posibilitatea sa-si formuleze liberul curs de schimb fata de alte valuta straina in dependenta de cerere si oferta.
Analizind politica cursului de schimb in Moldova, trebuie sa subliniem ca cursul stabil a fost utilizat ca o pirghie pentru tinerea inflatiei sub control (pe linga politica monetara dura).
La calcularea cursului real efectiv al monedei nationale se ia in consideratie oscilatia cursului leului moldovenesc in raport cu valutele principalelor parteneri comerciali ai tarii, cit si inflatia in aceste tari (Rusia, Bielarusi, Romania, Bulgaria, Germania si Italia ).
In anul 1995 mleui s-a depriciat cu 16.2% fata de valutele principalelor parteneri comerciali ai Moldovei, in anul 1996 - cu 5.5%, iar in prima jumatate a anului 1997 -cu 6.9%. Se considera oportuna diprecierea nominala anuala a leului moldovenesc fata de dolarul SUA in asa fel, ca rata reala efectiva a lui sa fie la cota de circa 99% sau - 1%, adica sa indice o depreciere reala mica a leului in raport cu valutele principalelor parteneri comerciali ai tarii.
In conditiele cind ani in sir cursul de schim a fost sustinut in mod artificial, stabil, iar preturile la marfuri si servicii au crescut de mai multe ori, nu putem vorbi despre o dezvoltare economica a tarii, ci de o pauperizare a maselor largi ale populatiei.
Pina in prezent nu se organizeaza licitatii bancare interne intre agentii economici care ar oferi posibilitatea formarii unui curs de schimb mai real.
In pofida situatiei de criza in care s-a pomenit leul moldovenesc, inca mai sunt posibilitati de a stopa devalorizarea lui, daca factorii de decizie vor lua decizii concrete, prin urmare ar avea de cistigat si societatea care si-ar restabili increderea pierduta in guvernanti.
Inflatia sau deprecierea se calculeaza in tara noastra pe baza preturilor de consum ale populatiei, iar rata de modificare a acastui indicator se stabileste prin compararea in timp a modificarii acestor preturi. Acest indice al preturilor de consum, trebuie sa realizeze o sinteza a evolutiei intre doua perioade a preturilor tuturor bunurilor si serviciilor care intra in consumul populatiei.
Practic, este imposibil sa fie observate si inregistrate preturile la toate produsele si serviciile consumate de populatie intr-o perioada data de timp. De aceea, pentre urmarirea si inregistrarea acestor date statistice se utilizeaza un esantion de bunuri si servicii, care trebuie sa fie reprezentativ prin structura consumului si a preturilor.
Pentru masurarea inflatiei se foloseste acest indice, deoarece calcularea lui beneficiaza de o baza informationala foarte larga. Informatia este perceputa de catre consumatori, in primul rind, prin cresterea preturilor bunurilor corporale si a sporirii tarifelor serviciilor.
In tara noastea, datorita nivelului redus al veniturilor de care dispune, populatia isi "temporizeaza" cheltuielile pentru produsele alimentare si nealimentare dar nu poate sa le efectuieze pe cele privind serviciile prestate. In aceasta ordine de idei, un consumator isi mai poate planifica eventualele cheltuieli pentru produse nealimentare numai dupa ce le efectuiaza pe cele pentru prestarea de servicii si apoi pentru produse alimentare.
De aceea, in termeni reali, inflatia este mult mai mare decit cea calculata prin metodologia in vigoare.
Este deficil de facut o concluzie cu privire la evolutia inflatiei in perioada urmatoare. Se poate aprecia, ca nivelul redus al ratei inflatiei incepind cu martie 1995 si pina in 1998 (dupa cum toti stim asta) a fost de fapt pragul pentru o noua perioada de crestere a acesteia.
Se discuta foarte mult despre necesitatea combaterei inflatiei si toate punctele de vedere exprimate trateaza partea economica, a neajunsurilor pe care le provoaca acest fenomen. Dar exista necesitatea combaterii inflatiei, punind accentul pe fenomenul de injustitie sociala, pe care-l inlesneste si intretine inflatia.
Inflatia creeaza o redistribuire arbitrara a venitului si avutiei. Persoanele cu venituri fixe sunt afectate, deoarece cu veniturile lor pot cumpara din ce in ce mai putine bunuri si servicii. In acest sens, in mod deosebit sint afectati pensionarii. Apio cresterea impozitelor si taxelor ce insoteste inflatia loveste in micii meseriasi, comercianti. Efectul cel mai periculos al acestui mecanism de redestribuire a bogatiei in societate, este acela ca populatia isi pierde increderea in autoritatea statala.
Daca preturile interne cresc mai repede in comparatie cu preturile din arte tari, pietile de export se vor diminua, iar piata interna va fi din ce in ce mai mult dominanta de importuri. Acest lucru poate conduce la o deteriorare a balantei comerciale si la un deficit al balantei platilor curente dupa cum se vede in tabelul 1.
Evolutia indicatorilor macroeconomici in Republica Moldova

Indicatorii 1994 1995 1996 1997 1998
Rata inflatie i in % 104,6 23,8 15,1 11,2 18,2
Cursul de schimb mediu anual
(lei/USD ) 4,07 4,49 4,60 4,62 5,38
PIB in preturi curente,
mil lei 4737 6480 7658 8655 8645
IPC (% fata
de anul precedent) 587 130 124 114 -
Export total
(mil $) 618 739 822 851 723


Fenomenul inflatiei este deci extrem de complex, fiind supus unor determinari de tip economic, politic, social, psihologic, ceea ce face ca trasaturile sale sa nu apara intotdeauna cu claritate.
Deci, in prim plan pozitia initiala de crestere a inflatiei se caracterizeaza prin stabilizarea financiara a Republicii Moldova in perioada anului 1992. Problema -cheie a stabilizarii financiare consta in diminuarea ratei inflatiei. Tarile Europei Centrale si de Est, precum si cele din cadrul SCI au trecut prin toate etapele inflatiei. La prima etapa ea a aparut si s-a extins pe neasteptate, iar preturile, scapate de sub controlul statului, au crescut vertiginos. Banii aflati la populatie si in banci nu aveau acoperire cu marfuri. Ei au inundat pietile si au provocat cresterea furtunoasa a preturilor.
Pornind de la situatia creata, Guvernul Republicii Moldova, de comun acord cu Banca Mondiala, a purces la realizarea unui complex de masuri privind normalizarea situatiei in domeniul politicii monetare si a creditelor. Pentru a diminua deficitul acut de lichidati la mijlocul 1992 (10 iunie ), Guvernul a pus in circulatie, suplimentar pe linga rubla, cupoanele in expresie de rubla. Peste un an, ponderea cupoanelor constituia circa 78 la suta din toti banii aflati in circulatie.
Ca urmare a adoptarii in iulie 1993 de catre Banca Centrala a Rusiei a hotarirei cu privire la incetarea circulatiei rublelor in bancnote de monelul anului 1993, BNM a scos din circulatie rublele rusesti de model vechi. In consecinta, cuponul moldovenesc a primit statut de valuta nationala.
Pregatirile pentru introducerea valutei nationale au inceput inca in 1992. In decembrie acelas an Parlamentul a adoptat doua documente fundamentale-cu privire la valuta si cu privire la asigurarea leului moldovenesc, a fost creat si un comitet special pentru introducerea in circuit a valutei nationale. Din cauza, insa, a situatiei politice complicate, introducerea valutei nationale a fost aminata de citeva ori. La drept vorbind pe multi ii speriau prognozele despre situatia de incertitudine si haos ce se putea instala ca urmare a parasirii zonei rublei. Oricum la 29 noiembrie 1993, leul moldovenesc a fost introdus oficial conform cursului de 1000 cupoane pentru 1 leu.
Problemele inflatiei, stabilitatii valutei trebuie sa se afle permanent in centrul atentiei organelor de stat respective.
Nu exista nici o parere unanima pentru a clarifica pina la care nivel poate fi scazuta rata inflatiei sau care este nivelul ei optim. Experienta ne demonstreaza ca progresul economic domina cind rata inflatiei atinge nivelul de 40% anual. Dar necesitatea mentinerii stabilitatii valutare nationale presupune un nivel mult mai redus al inflatiei. Stoparea inflatiei poate deveni problematica ca atare, din cauza nefinalizarii reformei preturilor, a refluxului mare de capital strain, inclusiv a nerepatrierii lui, dat fiind caacesta duce la sporirea masei monetare si majorarea preturilor.
La reducerea esentiala a ratei inflatiei contribuie si regimul flotant de schimb al valutei care este folosit la noi in tara, desi exista parerea ca cursul fixat (Ungaria, polonia, Cehia, Estonia )permite de a domoli mai rapid inflatia, fara urmari grave pentru procesul economic.
Stoparea inflatiei depinde foarte mult de modul de promovare a politicii de reglementare a veniturilor. E adevarat, la noi aceasta politica a avut un caracter provizoriu si nu sint excluse pe viitor unele masuri de a face ordine in domeniul respectiv.














5.Criza financiara din Rusia si efectul ei negativ asupra economiei Republicii Moldova


Perioada de tranzitie de la economia planificata si gestionata centralizat la economia libera de piata in Republica Moldova pare sa fie destul de lunga durata si foarte dura din punct de vedere al costurilor sociale. Mai mult decit atit, Republica Moldova nu a reusit sa incheie cu problemele crizei tranzitiei,generate de conditiile demolarii sistemului socio-economic vechi si crearii unui sistem cu totul nou, liber si democratic, si a intrat intr-o alta criza si mai periculoasa, declansata, de data aceasta, de mecanismele economiei de piata si de politica economica interna mai putin reusita, precum si de catre criza financiara din afara, criza care se vrea sa fie mondiala. Aceasta din urma s-a declansat in vara anului 1997 in Asia , apoi in jumatatea a doua a anului 1998 a trecut in Rusia si ulterior s-a deplasat in Brazilia. Desi aceste fenomene au agravat, in primul rind, piata financiara, ele au totusi un revers asupra dezvoltarii economice in ansamblu. Japonia, de exemplu, care decenii la rind a cunoscut ritmuri inalte de crestere a PIB-ului, in ultimii ani (1997-1998) s-a confruntat cu una din cele mai grele depresii economice. Chiar si Uniunea Europeana, care, chipurile, nu a fost afectata de aceasta criza financiara, si-a corectat previziunile de crestere economica de la 3% la numai 2.1% pentru anul 1999.
Desigur, ca aparitia si declansarea crizei financiare mondiale vor shimba posibilitatile reale de venire a investitiilor straine in Europa de Est si in fosta URSS, inclusiv si in Republica Moldova. Am putea demonstra aceasta macar prin exemplul Japoniei, a doua putere economica din lume. Pentru depasirea crizei economico-financiare guvernul nipon are nevoie de niste cheltuieli enorme, egale cu 630 miliarde de euro, ceea ce, in opinia expertilor, este egal cu bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2000-2006.
Criza financiara mondialaa slabit considerabil posibilitatile de interventie a Fondului Monetar International. Desi in 1998 creditele obtinute de tarile membre de la FMI au atins un nivel record in ultimii 9 ani -peste 29 miliarde de dolari americani, insa in cadrul unor programe speciale aceasta organizatie financiara internationala a indreptat numai catre Asia circa 100 miliarde de dolari americani, inclusiv catre Corea de Sud 58 miliarde.
Despre ce vorbesc aceste fenomene si cifre? Ele ingrigoreaza mai ales tarile in tranzitie care au mare nevoie de capitalul din afara. Printre acestea, cum s-a mai mentionat, se considera si Republica Moldova. Aceasta ne obliga sa studiem evolutia crizei financiare mondiale, inclusiv si cea din tarile cu care Republica Moldova are cele mai mari legaturi economico-financiare. Printre aceste tari pe primul loc se afla Federatia Rusa, deoarece exportul moldovenesc catre aceasta tara depaseste 60 la suta din tot exportul republican. Prin urmare, criza financiara din Rusia are consecinte directe asupra starii actuale si a posibilitatilor economice de perspectiva pentru Republica Moldova. Daca mai tinem cont si de faptul ca pe piata europeana si cea mondiala a mai luat nastere inca un fenomen destul de periculos si anume deflatia, sau cu alte cuvinte reducerea preturilor, apoi depasirea crizei economice cronice se agraveaza. Este bine stiut ca deflatia este cu mult mai periculoasa decit inflatia. Daca inflatia in crestere este urmata de fuga de la valuta nationala si plecarea din tara a capitalului strain sau venirea lui in marimi tot mai mici, apoi deflatia are drepr urmare reducerea brusca a vinzarilor si deci sporirea capacitatilor de productie neutilizate, precum si pierderi colosale a veniturilor din export. Situatia reala pe piata mondiala demonstreaza o reducere a preturilor mai ales la petrol, la materia prima si la produsele agricole, ceea ce amgajeaza unitatile economice sa-si caute locuri noi pe piata externa si sa-si reduca costurile. Toate aceste fenomene si procase ce au loc pe piata mondiala vor influenta economia Republicii Moldova, insa intr-o proportie mai mica decit influenta proceselor ce au loc in spatiul CSI si in Federatia Rusa. Chestiunea consta in aceea ca Republica Moldova, desi nu face parte din uniunea Rusia-Bielarusi, are cea mai mare pondere cu CSI si Rusia in activitatea sa economica externa, deoarece peste 70 la suta din volumul comertului extern (export-import) este indreptat spre acest spatiu. Drept urmare consetintele economico-financiare pentru Republica Moldova sunt cu mult mai rele decit pentru alte republici-membre ale CSI, inclusiv si decit pentru Transnistia, care are o pondere a relatiilor sale comerciale cu occidentul cam de doua ori mai mare decit Republica Moldova. Am putea aduce si niste cifre concrete. Inainte de declansarea crizei financiare din august 1998 in Rusia, in Republica Moldova erau falimentere o treime din unitatile economice existente, iar in primul trimestru al anului 1998 astfel de intreprinderi au devenit doua treimi din numarul lor total.
Produsul intern brut s-a redus in 1998 cu circa 11% (fata de o sporire cu 1.3% in 1997), iar in primul trimestru al anului 1999 cu peste 20%. Situatia s-a inrautatit si mai mult in industrie: daca in ianuarie 1998 volumul productiei din aceasta ramura s-a redus cu 16%, apoi in februarie cu 26%, iar in martie 1999, in comparatie cu luna corespunzatoare a anului 1998 cu 27%,inclusiv in industria de mobila cu 46%. Au continuat sa creasca datoriile creditare si debitoare in complexul energetic, precum si datoriile interne ale statului fata de angajati si pensionari. Insa cea mai mare lovitura au primit-o sistemul bancar si valuta nationala, care s-a devalorizat de peste doua ori (de la 4.5 lei pentru un dolar american la 9.8 lei catre mijlocul lunii aprilie 1999). In activitatea bancilor comerciale a crescut ponderea crediteloe acordate pina la trei luni de la 26% in ianuarie 1998 pina la 62% in decembrie 1998, inclisiv a creditelor pina la o luna corespunzator de la 12% pina la 24%. Concomitent s-au redus depozitele persoanelor fizice si juridice in moneda nationala. Asa de exemplu, aceste depozite s-au redus in decembrie fata de ianuarie 1998 de 3 ori, inclusiv a persoanelor jurudice de peste 5 ori, desi au crescut depozitele populatiei in valuta forte straina. De asemenea, s-au redus substantial rezevele valutare ale Bancii Nationale de la 365,7 milioana dolari la sfirsitul lui decembrie 1997 pina la 143 milioane la sfirsitul lui decembrie 1998, deci redicerea a fost de circa 223 milioane.Aceasta reducere a mers la mentinerea cursului leu-dolar, care, in fond, asa si nu a putut evita deprecierea valutei nationale si a inflatiei. Deci, in tabelul 2 este afisata informatia despre inflatie din tara noastra din perioada anilor (1996-1998)

Evolutia lunara a inflatiei in economia Republicii Moldova
In 1996 – 1998 (%)

Luna 1996 1997 1998 1999
Ianuarie 3.5 1.9 1.3 -
Februarie 2.5 1.4 0.4 5.4
Martie 1.1 1.0 -0.1 1.5
Aprilie 1.1 0.8 0.7 6.6
Mai 0.8 0.6 0.2 2.0
Iunie 0.1 2.0 -1.1 4.1
Iulie 0.1 -1.1 -1.4 7.2
August -0.1 -0.8 -0.6 -
Septembrie 1.5 1.2 0.2 -
Octombrie 1.6 0.9 1.4 -
Noiembrie 1.4 1.1 8.6 -
Decembrie 0.8 1.6 7.8 -
Total 15.1 11.2 18.3 43

Situatia s-a inrautatit brusc in octombrie si mai ales in noiembrie 1998, iar evolutia inflatiei in primele luni ale anului 1999 ne demonstreaza ca se mentine la un nivel relativ inalt. In felul acesta putem mentiona ca in 1999 ne asteapta o perspectiva mai putin imbucuratoare, deoarece inflatia in republica creste si in felul acesta submineaza moneda nationala, iar pe piata externa are loc o deflatie si in felul acesta ar putea sa se reduca veniturile obtinute din export.
Devalorizarea valutei nationale teoretic, ar trebui sa contribuie la o sporire a exportului, insa asa ceva nu se observa si nu are loc in Republica Moldova, deoarece aici aceasta regula a economiei de piata nu prea este aplicabila. In primul rind, Republica Moldova inca nu detine de o economie ce ar lucra preponderent pentru export si ar aduce numai valuta forte, iar in al doilea rind, exportul republicii in mai mare masura depinde de situatia si cinjunctura, inclusiv si cea politica, din Federatia Rusa. In primul trimestru al anului 1999 exportul in acesta tara s-a redus destul de drastic. Aici apare la suprafata contradictia teoretica, care se refera la urmatorul si care se cere a fi depasita: economia Republicii Moldova este, pe de o parte, o economie deschisa.Daca tinem cont de ponderea volumului export-import in PIB, apoi am putea constata ca economia acestei tari este foarte deschisa, poatepeste masura deschisa in comparatie cu tarile cu o economie de piata stabila si comparabile cu Republica Moldova vis-a-vis de dimensiunile si potentialul economic disponibil. Insa, pe de alta parte, economia Republicii Moldova este blocata, si deci intr-un fel dirijata si orientata de catre economia Federatiei Ruse.
Consetintele acestui fenomen sunt bine cunoscute, de aici se trage conclizia: pentru a utiliza din plin facilitatile si posibilitatile modelului deschis al economiei de piata este urgentata nevoia de a reduca substantial dependenta economica, financiara si politica fata de Federatia Rusa. Aceasta se poate obtine doar gasind si cucerind niste nise noi pe piata europeana si mondiala.
Rezolvarea acestei probleme nu prea usoare, la rindul ei, genereaza necesitatea de a studia constant si profund piata externa, a cunoaste si a prognoza conjunctura ei, darsi a gasi noi posibilitati de integrare in Uniunea Europeana, deoarece, in primul rind, Republica Moldova este tara europeana si deci nu poate fi indiferenta de ceea ce are loc pe continentul european. In al doilea rind, Uniunea Europeana este unul din cele trei poluri economico-financiare mondiale, cu o economie puternica si de perspectiva, iar incepind cu anul 1999 si o moneda unica- euro, care va consolida si va relansa si mai departe economia acestui spatiu. In al treilea rind, daca in spatiul CSI, din care face parte si Republica Moldova, predomina raminerea in urma de la progresul tehnic, economic si managerial mondial si aici, in genere, lipseste o concurenta onesta si lucrativa, apoi in Uniunea Europeana functioneaza din plin toate legile si mecanismele economiei de piata. In acelas timp integrarea Republicii Moldova in Uniunea Europeana este foarte problematica, deoarece:
-Republica Moldova face parte din CSI si aceasta pozitie prezinta un anumit obstacol;
-aderarea la Uniunea Europeana este conditionata de anumite criterii si principii economice, sociale si politice, iar tarile inapoiate si subdezvoltate si inca cu probleme politice nerezolvate nu pot fi acceptate;
-legislatia in vigoare a Republicii Moldova este inca departe de la standardele europene.Sunt si alti factori ce stopiaza aceasta integrare, insa criza economico-financiara din rusia, afara de consecintele ei negative in economia Republicii Moldova, mai are si o influienta pozitiva: tot mai multi anterprenori, unitati economice, bancheri si chiar politicieni se conving de pericolul ce vine din partea CSI si de posibilitatile reale ale integrarii in structurile Uniunii Europene. De aceste structuri are nevoie si sistemul bancar. Desi acest sistem a supravietuit si, deci, a facut fata crizei financiare din Rusia, nu s-a ruinat ca in aceeasi Rusie, el are nevoie de o relansare cit mai urgenta a economiei reale. Cu atit mai multca in Republica
Moldova, odata cu aparitia crizei financiare in Rusia, s-a aprofundat ruptura dintre economia bancara si fiscal-financiara si cea a economiei reale, iar moneda nationala, desi are o acoperire in dolari, evolutia ei, in mare masura, ar putea fi determinata de evolutia rublei rusesti. Asa dar, criza financiara din Federatia Rusa poate sa prelungeasca si chiar sa aprofundeze criza economico-financiara din Republica Moldova, ceea ce impune de a gasi un consens politic interior si de a consolida fortele si resursele nationale pentru a depasi cit mai repede depresia cronica si obstacolele noi aparute dupa 17 august 1998.



















6. Concluzii

“A pretinde ca in general inflatia este in
mod necesar un rau si ca saraceste
intodeauna si pe toata lumea
deopotriva nu are temei stiintific.
La fel de gresit este, dineinteles sa se
sustina ca ea reprezinta un bine.”
Rene Mauri .
Inflatia este un dezechilibru care afecteaza, in proportii diferite, toate economiile nationale. Analiza s-a, desi a inregistrat importante succese atit in teorie cit si in practica, nu a ajuns la explicatii pe deplin edificatoare cu privire la interconditionarea cauzelor care o genereaza si daca ele sunt rezultatul unui dezechilibru fundamental sau nu. Deci, dupa cele spuse anterior considerind ca inflatia este o stare caracterizata prin cresterea permanenta mai rapida a de puterii de cumparare , fata de volumul binurilor si servicielor, astfel incit din aceasta rezulta cresterea veniturilor si preturilor, in timp ce valoarea banilor scade.
Desigur, pentru caracterizarea cit mai sintetica a inflatiei contemporane nu pot fi retinute toate elementele definitorii expuse mai sus. De asemenea, acestea nu pot fi puse pe acelas plan, unele dintre ele fiind mai importante, altele avind o valoare sintetizatoare mai mica. In plus, maniera de ierarhizare a acestor elemente tine si de optica autorilor.
Rolul si influienta diferitilor factori ai inflatiei defera in timp si in spatiu. Ei se structureaza si se ierarhirizeaza in mod diferit pe tari si de la o perioada la alta, in aceiasi tara. Pe buna dreptate s-a subliniat ca nu de putine ori, una si aceiasi cauza a jucat rolul de factor principal intr-o anumita perioada, in timp ce in alte tari si perioade ea n-a jucat un rol anume in mecanismele inflatiei.
De pilda, uneconomist neo clasic monetarist sustine ca inflatia este inainte de toate un fenomen monetar, fiind legata de oferta de moneda facuta de agentii economici specializati.



























7.Bibliografie

1. Cretoiu Gheorghe Economia Politica
Viorel Cornescu Bucuresti 1995

2. Nita Dobrota Economia Politica
Bucuresti 1997

3. V. Munteanu Economia Politica
Iasi 1994

4. C. Gogoneata Economia Politica
Bucuresti 1995

5. Ion T. Gutu Republica Moldova:
Economia in tranzitie
Chisinau 1998
Reviste

Raisa Munteanu Economica Nr.4
Chisinau 1999

Marcel Chirica Economica Nr.2
Chisinau 1999

Ziare

Buletin statistic de informare publica Chisinau