RADIAŢIA TERMICĂ

Radiaţia termică este radiaţia electromagnetică emisă de toate corpurile aflate în stare condensată. Poartă denumirea de radiaţie termică dezvoltată a purtătorilor de sarcini electrice (ioni, nucleu) în interiorul corpurilor.
Radiaţia termică au o serie de proprietăţi fizice dintre care menţionăm:
 se emite pe toate frecvenţele de la 0 la ;
 este izotropă şi omogenă;
 este nepolarizată.
(,t) – densitatea specifică de energie
(,T)= (1)
(2)
- densitatea de energie;
Densitatea specială de energie este mărimea fizică definită prin relaţia (1), numeric egală cu energia purtată de rad. termică din unitatea de volum, a cărei frecvenţă este cuprinsă într-un interval egală cu unitatea de frecvenţă.


Experienţa arată că pentru o temperatură dată determinarea spectrală creşte cu frecvenţa temperaturii joase până când ajunge la un maxim, după care scade spre frecvenţe înalte. Maximul acestor curbe creşte odată cu temperatura şi se deplasează spre frecvenţe înalte. Teoretic nu s-au putut explica aceste curbe experimental decât pe , pe porţiuni, pentru frecvenţe joase (lungimi de undă mari) a fost descoperită legea
(,T)= (3)
Pentru frecvenţe (lungimi de undă mici):
(,T)= (4)
unde şi sunt constante care se determină experimental.
Toate încercările de a găsi pe baza legilor fizicii clasice o teorie care să explice dependenţa de frecvenţă şi temperatură a densităţii speciale de energie.
În 1900 Max Plamck emite ipoteza că spaţiul fazelor este cuantificat. Dacă alegem ca sistem mecanic, elementul de volum minim din spaţiul fazelor se exprimă prin (5):
Js (5)
Energia acestui sistem mecanic poate fi scrisă:

;
(6) (7)



(8)

Relaţia (8) reprezintă cuantificarea sistemului cu un singur grad de libertate.
(9) cuanta de energie a sistemelor fizice la sacra microcosmosului. Folosind această cuantificare Planck asimilează radiaţia termică din unitatea de volum cu un număr de oscilatorii armonici liniari, adică de un sistem cu un singur grad de libertate.
În acest caz numărul oscilaţiilor ce corespund radiaţiilor termice din unitatea de volum sunt:
(10) ; W mediu;

(13)
Relaţiile (13) reper formula lui Planck obţinute pe cale teoretică, care este în bună concordanţă cu datele exprimate pentru toate temperaturile şi frecvenţele.
Legea lui Planck este o lege cuantică (  0, dar no poate trece la limită, adică ) şi este mai generală decât legile clasice pe care le conţine în calitate de cazuri particulare.
h<>KT; ;
Aceasta duce la concluzia că legile cuantice nu vor contrazice legile fizici cuantice.