Lumina si Culoarea

Lumina a reprezentat din cele mai vechi timpuri o temelie a societăţii umane, oamenii încercând de fiecare dată să se bucure cât mai mult de ea, iar mai târziu chiar să o imite.
“Să se facă lumină” spunea un vechi citat biblic definind importanţa vitală a luminii. Din această cauză lumina a fost mereu asociată cu divinitatea, în antichitate, unele popoare ru gându-se chiar la fiecare apus de soare ca astrul suprem să răsară din nou în zori.
Astăzi în pragul celui de al treilea mileniu, omul a reuşit să desluşească o mare parte din misterele optice, datorită unor savanţi ‘luminoşi’ precum americanul Thomas Edison şi fizicianul francez Armand Hippolyte Louis Fizeau care în 1970 a măsurat velocitatea exactă a luminii albe prin vid (299.792.458 m\s). De asemenea el a determinat că prin aer această viteză este cu 3% mai înceată, prin apă cu 25% mai lentă, iar prin sticlă cu 33% mai puţin rapidă.
Astfel, lumina este o formă a radiaţiei electromagnetice similară cu radiaţia calorică , undele radio şi razele X care consistă dintr-o serie de oscilaţii foarte rapide a unui camp electromagnetic într-o gamă variată de frecvenţe ce pot fi depistate de ochiul uman. Acesta este capabil ă diferenţieze aproximativ 10 milioane de nuanţe, dar nu percepe lumina ultravioletă spre deosebire de insecte.
Toate senzaţiile coloristice sunt deci produse de vibraţia luminii pe diferite frecvenţe, între cca. 4 x 1014 (vibraţii\s) pentru vederea culorii roşu şi până la 7,5 x 1014
(vibraţii\s) pentru violet.
Între aceste două limite este cuprins spectrul ochiului uman depistat prima oară de Isaac Newton : ROGVAIV ( ; ; ; ; ; ; ).
În concluzie oriunde există lumină vor apărea sigur şi culorile.
Aflâdu-ne într-un secol al iluminării artificiale profund dezvoltate , îmi revin în minte ultimele cuvinte ale lui Goethe rostite pe patul de moarte la 22 martie 1832 :

<< Licht, mehr Licht ! >> (germ. “ Lumină, mai multă lumină ! “)