Isaac Newton (1642 – 1725)

La 25 decembrie 1642, la câteva luni după ce Galilei murea se năştea Isaac Newton într-un sătuc pe nume Wooesthorpe din comitatul Lincoln al patriei lui Shakspeare. Newton avea sa întregească opera începuta de Galilei.
Tatăl lui Newton cu acelaşi nume biblica fiul sau Isaac era un mic proprietar de pământ la Lincolnshire, cu o oarecare stare materiala. El moare înainte de naşterea fiului. Micul Isaac rămâne la 7 ani singur, în grija unei familii pentru ca mama sa se recăsătoreşte cu un membru al familiei Smith din North-Withan. Din aceasta căsătorie s-au născut Benjamin, Mary si Ana care mai târziu au format familia lui Newton si la a căror urmaşi a lăsat cea mai mare parte din averea sa.
Isaac era un copil plăpând si foarte deosebit de ceilalţi. La vârsta de 17 ani este trimis la colegiul din oraşul apropiat Granthaw, în gazda la un farmacist, care a lăsat amintiri despre copilul de atunci, elev mediocru notat la început prost fata de colegii din aceeaşi clasa, dar în scurt timp a deveni unul dintre cei mai buni elevi ai scolii.
Aceasta deşteptare a interesului sau pentru studii părea a rămâne inutila căci mama sa devine iar văduva si se întoarce acasă în Wooesthorpe unde este si el chemat pentru a începe sa înveţe agricultura căreia trebuie sa i se dedice. Pasiunea lui pentru mecanisme, chiar foarte complicate pe care le construia cu mare îndemânare, singur, pasiunea pentru citit, totala nepăsare pentru gospodărie au arătat familiei greşeala ce se făcuse si el a fost readus la scoală.
După străduinţele unchiului sau doctor la Trinity College din Cambridge, Newton a fost trimis în vara anului 1661 la acest renumit colegiu. Atunci avea 18 ani. Aici a avut norocul sa întâlnească un profesor care i-a devenit prieten: Isaac Barrow învăţat, tânăr si generos aşa cum îi sta bine unui profesor.
În anul primei mari descoperiri, aceea a calculului integral (calculul fluxurilor) Newton ia primul sau grad universitar acela de "Bachelor of Arts".
O problema mare a vremii de atunci era aceea a gravitaţiei, care preocupa pe mulţi cercetători. Aceasta problema era se pare în centrul preocupărilor tânărului învăţat.
În aceasta epoca se situează si binecunoscuta poveste cu mărul:
Aşezat la "poalele" unui măr, gândea poate chiar la problema gravitaţiei când un fruct desprins din mâr cade pe lângă el. A fost se pare prima sugestie a unităţii gravitaţiei universale, aceeaşi care tine Luna în jurul Pământului.
Întors la scoală, Newton ia cu succes în 1668 si ultimul titlu: "Master of Arts" clasificat al 2-lea din 148 de candidaţi. În scurta vreme Newton devine profesor la Trinity College, la catedra pe care o ocupa Barrow însuşi. Acesta din urmă dorind sa se consacre teologiei si înţelegător al meritelor şcolarului sau, acesta cere transferul sau la o alta catedra cu dorinţa ca în locul rămas liber să fie numit Newton. În octombrie 1669, el este numit profesor în cea mai renumita universitate engleza.
În 1700 Newton este ale membru al academiei de ştiinţe din Paris. În 1703 este ales preşedinte al Societăţii regale până la moarte. În anul 1705 Universitatea din Cambridge îl alege deputat al sau în Parlament.
În 1707 poate fără voia lui se tipăresc lecţiile de Aritmetica universala care ajunseseră în curând o carte curenta chiar pentru şcoala.
Newton ca mulţi englezi a arătat o atenţie deosebita anumitor chestiuni teologice.
Cu excepţia anilor de oboseala el si-a păstrat o buna sănătate până în preajma vârstei de 80 de ani. În 1725 o pneumonie si un atac de guta îl fac sa părăsească Londra si sa se mute la Kensinghton.
Newton spunea vorbind de cercetările lui: "Eu nu ştiu cum mă va judeca lumea, dar eu îmi fac mie impresia unui copil care se joaca pe malul marii culegând ici o piatra mai vărgata colo o scoica mai strălucitoare ca altele pe când oceanul adevărului i se întinde nemărginit în fata."