Drepturile omului

Drepturile omului pot fi definite, în general, ca acele drepturi care sunt inerte naturii noastre, fără de care nu putem trai ca fiinţe umane.
Drepturile omului şi libertăţile fundamentale ne permit să ne dezvoltăm şi să ne utilizăm deplin calităţile noastre umane, inteligeţa, talentul şi conştiinţa şi să ne satisfacem nevoile spirituale. Ele sunt bazate pe dorinţa omului de a trăi într-o lume în care demnitatea inerentă şi bunăstarea fiecărei persoane umane se vor bucura de respect şi protecţie.
Negarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului nu este numai o tragedie individuală şi personală, dar creează, de asemenea
premizele neliniştilor sociale şi politice aruncand seminţele violenţei şi conflictului în şi între societăţi şi naţiuni.
După cum enunţă prima propoziţie a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului respectarea drepturilor omului şi a demnităţii umane reprezintă „fundamentul libertăţii, justiţiei şi păcii în lume”.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este cea mai importantă declaraţie oficială internaţională privind drepturile inalienabile şi inviolabile ale tuturor membrilor speţei umane.
Această declaraţie a fost proclamată într-o rezoluţie a Adunarii Generale la 10 decembrie 1948, ca un „ideal comun sper care trebuie să tindă toate popoarele şi naţiunile” privind respectul drepturilor omului.
Ea cuprinde numeroase drepturi – civile, politice, ecomomice, culturale şi sociale – la care oamenii din toată lumea sunt îndreptăţiţi.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului este, de asemenea, primul segment al Declaraţiei Internaţionale a Drepturilor Omului, care include Convenţia Internaţională privind Drepturile Economice, Culturale şi Sociale, Convenţia Drepturilor Civile şi Politice şi Protocolul Opţional (la ultima convenţie) Adoptate de Adunarea Generală în 1966.
Primele două articole din Declaraţia Universală evidenţiază ca toate fiinţele umane, fără distincţie, se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi şi enunţă principiile de bază ale egalitaţii şi nediscriminării în dreptul de a se bucura de drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
Următoarele 19 articole tratează drepturile civile şi politice de care fiecare persoană este îndreptăţită să se bucure.
Acestea sunt:
- dreptul la viaţă, libertate şi siguranţă;
- libertatea de a nu fi ţinut în sclavie;
- dreptul de a nu fi supus terorii, tratamentelor şi pedepselor inumane sau degradante;
- recunoaşterea personalităţii juridice în faţa legii;
- protecţie egală în faţa legii;
- dreptul la un remediu juridic, efectiv, pentru violarea propriilor drepturi;
- dreptul de a nu fi arestat, închis sau exilat arbitrar;
- dreptul la o judecată dreaptă şi la o audiere publică de către un tribunal independent şi imparţial;
- prezumţie de nevinovăţie până când vinovăţia este dovedită;
- interzicerea condamnării pentru un act care nu a constituit un delict penal la momentul comiterii lui;
- libertatea de a nu fi supus amestecului în viaţa intimă, familie, casă sau corespondenţă;
- libertatea de circulaţie incluzând dreptul de a-şi părăsi sau de a se întoarce în ţara sa;
- dreptul de a cere azil;
- dreptul la o naţionalitate;
- dreptul la căsătorie şi la întemeierea unei familii;
- dreptul de a avea o proprietate;
- libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei;
- libertatea de opinie şi expresie;
- libertatea de adunare şi asociere paşnică;
- dreptul de a paricipa la guvernarea unei ţări;
- dreptul de acces legal la serviciile publice dintr-o ţară.
Urmatoarele 7 articole tratează drepturile economice, sociale şi culturale incluzând dreptul la:
- securitate socială;
- muncă şi alegere liberă;
- remuneraţie echitabilă, care să asigure o existenţă firească demnitaţii umane;
- formarea şi aderarea la sindicate;
- odihnă şi concedii de odihnă;
- un standard de viaţă adecvat sănătaţii şi bunăstării (incluzând hrana, îmbrăcămintea, adăpostul şi asistenţa medicală);
- ajutor social în caz de şomaj, boală, incapacitate de munca, văduvie, vârstă înaintată sau alte situaţii independente de persoanele în cauză;
- protecţia mamei şi a copilului;
- educaţie: parinţii avâd dreptul de a alege tipul de educaţie dorit pentru copiii lor;
- participarea la viaţa culturală în sânul comunitaţii;
- protecţia intereselor morale şi materiale provenite din dreptul de autor al unei lucrări ştiinţifice, literare sau artstice.
În concordanţă cu articolul 28, oricine este îndreptăţit la o ordine socială şi internaţională în care drepturile sale enunţate în Declaraţia Universală să poată fi pe deplin realizate.
Articolul 29 spune că fiecare om are datorii faţă de comunitatea în care dezvoltarea liberă şi deplină a personalitaţii sale este posibilă.
Aceste drepturi şi libertăţi nu pot fi exercitate conta scopurilor şi principiilor Naţiunilor Unite.
Articolul final afirmă ca nimic în această Declaraţie nu poate fi interpretat astfel ca un stat, grup sau persoană să aibă dreptul de acţiona în scopul suprimării drepturilor şi libertăţilor enunţate în Declaraţie.
Drepturile recunoscute de Convenţie includ dreptul la muncă, la libera alegere a slujbei, la condiţii sănătoase şi bune de muncă, la plata egală pentru munca egală, la securitatea muncii, la odihna. Drepturile de a forma şi de a adera la sindicate, dreptul la greva, la securitate socială incluzând şi asigurarea socială sunt, de asemenea, recunoscute. Protecţia şi asistenţa trebuie asigurată familiei, cu o atenţie specială acordată mamei şi copilului.
Convenţia declară, de asemenea dreptul fiecărui om la standard adecvat de viaţă, acesta incluzând mâncare adecvată, îmbrăcăminte şi adăpost. Dreptul fundamental al fiecaruia de a fi protejat împotriva foametei este în mod special recunoscut. De asemenea, fiecare are dreptul la cel mai înalt standard ce poate fi atins din punct de vedere al sănătaţii fizice şi psihice, precum şi la educaţie.
Statele – părţi trebuie să asigure învăţământul primar obligatoriu şi gratuit şi trebuie să existe posibilitatea ca fiecăruia sa-i fie permis şi accesibil învăţământul secundar. Trebuie ca accesul la învăţământul supeior să fie egal pentru toată lumea. Parinţii şi tutorii legali trebuie să aibă dreptul să aleagă şcolile pentru copiii lor şi să asigure educaţia lor morală şi religioasă corespunzătoare.
Orcine are dreptul să ia parte la viaţa culturală şi să se bucure de benificiile descoperirilir ştiinţifice. Trebuie făcute eforturi pentru a conserva, dezvolta şi difuza ştiinţa şi cultura. Libertatea cercetării ştiinţifice şi a activităţii creative trebuie respectată şi oricine are dreptul de a se bucura de beneficiile propriei activitaţi de creaţie şi cercetare.
Convenţia mai prevede:
- drepturile bărbaţilor şi ale femeilor de a se căsători când împlinesc vârsta corespunzătoare şi de a-şi întemeia o familie pe principiul egalitaţii în drepturi şi responsabilitaţii soţilor;
- dreptul fiecărui copil, fără discriminare, la măsurile necesare de protejare din partea familiei, societăţii şi a statului şi dreptul de a avea o naţionalitate;
- dreptul fiecărui cetăţean de a lua parte la conducerea afacerilor publice, de a vota şi a fi ales, de a avea acces, în termeni generali de egalitate, la seviciile publice.
Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi sunt îndreptăţite la o protecţie egală din partea legii.
În 1983, Adunarea Generală a cerut recunoaşterea următoarelor drepturi de bază ale populaţiei indigene:
- să-şi poarte propriul nume şi sa-şi exprime liber propria identitate;
- să aiba statut oficial şi sa-şi formeze propriile organizaţii reprezintative;
- să-şi menţină în interiorul zonelor unde locuiesc structura economică tradiţională şi modul lor de viaţă; în nici un fel nu le trebuie afectat dreptul de a participa liber, în mod egal la dezvoltarea economică, socială şi politică a ţării;
- să-şi păstreze şi să-şi utilizeze propria limbă, ori de câte ori este posibil, în educaţie şi administraţie;
- să se bucure de libertatea religiei şi a convingerilor;
- să aibă acces la pămât şi la resursele naturale luând în considerare locul pe care îl are în tradiţia şi aspiraţiile lor;
- să-şi structureze, conducă şi controleze propriul sistem educaţional.
În 1985, O.N.U. a înfiinţat un fond valutar care să asigure asistenţă financiară pentru ca reprezentanţii populaţiilor indigene să se poată întâlni în grupul de lucru.
În noiembrie 1981, Adunarea Generală a adoptat şi proclamat Declaraţia pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Intoleranţă şi Discriminare bazate pe Religie şi Credinţă, după aproape 20 de ani de eforturi să se poată întâlni în grupul de lucru.
În noiembrie 1981, Adunarea Generală a adoptat şi proclamat Declaraţia pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Intoleranţă şi Discriminare bazate pe Religie şi Credinţă, după aproape 20 de ani de eforturi ale Comisiei şi Adunării Generale.
Declaraţia prevede printre altele, următoarele:
- fiecare om va avea dreptul de a-şi alege religia şi credinţa proprie şi libertatea de a-şi manifesta religia sau credinţa prin adoare, respectare, practică şi învăţătura atât singur, cât şi în grup, în cadrul unei comunitaţi, în mod privat sau public;
- nimeni nu va fi subiectul unei constrângeri care să-i atingă libertatea de a avea o religie sau o credinţă la alegere;
- nimeni nu va fi subiectul discriminării din partea statului, a unei instituţii, a unui grup de persoane sau persoane pe motiv de religie sau credinţă.
Declaraţia expune şi elementele specifice care intră în cadrul libertăţii religiei sau credinţei.
Persoana în sine este centrul activităţii Naţiunilor Unite depuse în numele drepturilor omului, atât ca beneficiar al drepturilor proclamate cât şi ca actor – cheie în realizarea lor.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului cere fiecărei persoane şi fiecărui organism al societăţii să promoveze respectul pentru drepturile omului şi să se lupte pentru recunoaşterea lor universală şi efectivă. Individual, în comunitatea sa şi prin organizaţiile neguvernamentale, fiecare persoană poate promova educaţia drepturilor omului, încuraja respectul acestora la nivel naţional şi lupta pentru deplina participare a ţării sale la eforturile Naţiunilor Unite de a proteja la scara internaţională drepturile omului. Importanţa impactului pe care simplii cetăţeni îl pot avea acţionând împreună pentru pace şi drepturile omului nu trebuie subestimate.
Pe termen lung , numai prin supotul activ al cetăţenilor lumii, efortul Naţiunilor Unite pentru protejarea drepturilor omului vor reuşi.