Unirea tarilor Romane in timpul lui Mihai Viteazu

După domniile marilor principi si voievozi romani,legatura dintre cele 3 state s-a mentinut pe temeiul unitatii geografice,demografice,economice si lingvistice in toata perioada de grele incercari.
Provocata de tentativa lui Petru Rares de a redobandi independenta tarii,invazia lui Soliman Magnificul din 1538 a fost urmata de accentuarea dominatiei otomane exercitate asupra Moldovei.Similar,la S de Carpati,ultimele rezistente ale lui Radu de la Afumati au avut acelasi final:regimul tributar a fost inlocuit cu cel vasalic.Aceasta se deosebea de cel tributar,dominatia politica fiind dublata de cea economica.
Desi respectata,autonomia interna era redusa,iar politica externase subordona Portii.Obligatiile financiare,mult diversificate,cresc in aceasta perioada.Raporturile romano-turcesti sunt reglementate de asa numitele capitulatii care reprezentau diplome de privilegii acordate de sultanii otomani domnitorilor romani.
In conditii in care Ungaria,infranta de turci la Mohacs in 1526,era transformata in “pasalacul de la Buda” iar transilvania devenea principat autonom sub suzeranitate otomana,sis. De aliante din sec al xv pe care se bazasera domnitorii romani era inevitabil prabusit.din acest moment ideea de cruciada a pierdut din intensitate.la sfarsitul sec al xvi insa ea a fost readusa in actualitate in spatiul romanesc de catre Mihai Viteazu.
Domania lui Mihai a inceput,potrivit obiceiurilor prin confirmarea Portii.ea s-a confruntat inca de la inceput cu agravarea dominatiei otomane si cu sporirea fiscalitatiiimpuse de imperiu.A detinut dfiferite functii in sfatul domnesc.
Cu asentimentul sultanului sprijinit de boieri si de principele Transilvaniei,ocupa tronul T.R.Desi ajutat de sultan si de cei mentionatiel este adeptul politicii antiotomane.
Prin intermediul lui Aron Voda si confruntat cu apresiunea otomanael adera din propria initiativa la “Liga Sfanta”alaturi de imp habsburgic,celelalte tari romane precum si cateva tarii crestine ca si Spania,Venetia,Toscana etc.
In noiembrie 1594ridica steagul luptei antiotomane.La 13 noi.1594 declansaza o rascoala ocupand toate cetatile din stanga Dunarii inafara Giurgiului.
Poarta conflicte cu turcii la Visterie (1594) infrange o ostire otomana cantonata in Bucuresti,si una tatara care se intorceau din Trans. si ataca raiaua Giurgiu-Braila.
Turcii in frunte cu Sinan Pass incearca recucerirea cetatiilor de la Dunare si pedepsirea lui Mihai.
La 20 Mai 1595 la Alba se încheie un tratat de suzeranitate intre Mihai si Sigismund Bathory (d-l Trans.in acel an)
Vara in 1595 turcii atacaT.R.condusi de insusi Sinan Pass avand loc batalia de la Calugareni,fiind o batalie decisiva (23 aug.1595).Turcii obţin victorie pt. moment iar Mihai de retrage si asteapta ajutoarew de la Sigismund.Primind ajutoare ocupa Targovistea si Buc. Avand loc batalia de la Giurgiu unde pire mii de ostasi otomani iar Mihai obtine o stralucita victorie.Este castigata astfel independenta T.R.
Venirea lui Andrei Bathory pe tronul Trans. Insemna consolidarea amestecului Poloniei in viata politica a tarilor Romane swi anularea cuceriri independentei lor impunandu-se astfel necesitatea unirii tarilor romane sub o singura conducere.
Lipsit de aliati in 1597 încheie pace cu turcii recunoscandu-le suz.Anul urmator se aliaza cu Rudolf al II-lea conducatorul imp. Habsburgic.
Cu acordul lui Rudolf Mihai a incercat Sa le atraga in alianta pe mold. Si Trans.Mihai trece carpatii,invinge la Selimbar in 28 oct.1599,dieta recunoscandu-l pe Mihai ca principe iar rl introduce boierii munteni in consiliul principatului.Teodosie Runeanu este numit logofat al celor 2 tari.Mitropolia Ortodoxa a Trans. Fiind mutata la Alba.La 1 nov.1599 patrunde in Trans. Se proclama principe al Trans. ,da legi in lb. Romana si ridica biserica la rangul de Mitropolie.
Primavare in anul 1600Mihai patrunde in Moldova si il alunga pe Ieremia Movila ,declarandu-se domn al Mold.Cele 3 tari erau unite acum sub acelasi sceptru.
Unirea infaptuita nu a rezistat insa datorita aliantei cu turciilor,polonezilor, habsb.,precum si a nobilimii maghiare din Trans..care s-au aliat cu George Basta
Mihai fiind invins la Miraslau (18 sept.1600)iar in Mold.readus la trom I. Movila.Mihai pierde Trans. Care intra sub protectia imperiala a lui Rudolf.
Dar Mihai nu renunta si se duce la Curtea de la Praga unde il convinge pe Rudolf Sa-I acorde ajutor.Acesta il impaca pe Mihai cu Basta si obtine o victorie la Guraslau in 3 aug. 1601,recucerind Trans. Totodata Tara Romaneasca este adusa si ea sub controlul domnitorului muntean alungandul pe Simion Movila.
Basta,dominat de ambitii proprii pune la cale asasinarea lui Mihai in tabara de la Turda la 19 aug.1601de oamenii lui Basta.
Unirea celor 3 tarii a fost o puternica sursa de inspiratie pt. istorici si scriitorii epocii romatice animati de idealuri nationale.

Read More

VIATA ECONOMICA, SOCIALA SI POLITICA IN PERIOADA 1918-1941

POLITICA

In cadrul mediilor politice si intelectuale s-a purtat o importanta dezbatere, in privinta "cailor" de urmat:

Neoliberalismul -- A avut ca teoreticieni pe Stefan Zeletin, Vintila Bratianu, Mihail Manoilescu. Principiile de baza ale acestui curent erau:
• dezvoltarea industriei, proces de care depindeau modernizarea societatii si consolidarea independentei nationale.
• sustinerea intereselor burgheziei nationale.
• libertatea patrunderi capitalului strain prin promovarea politicii "prin noi insine".
• regim parlamentar intemeiat pe votul universal.

Taranismul -- reprezentat de Constantin Stere, V. Madgearu; principiile erau urmatoarele:
• realizarea statului taranesc a carui economie se baza pe agricultura, organizat pe baze moderne fara a fi negata total industrializarea;
• promovarea intereselor taranimi;
• patrunderea capitalului strain; in 1931, national-taranisti au renuntat la aceasta politica si au promovat protectionismul;
• sustine votul universal ca o cale care permite accesul taranimi la conducerea vietii politice;

Socialismul -- Reprezentat de Partidul Social Democrat si avand ca teoretician pe Serban Voinea, principiile ideologiei sunt :
• dezvoltare capitalista a romaniei, conditie necesara pentru realizarea socialismului;
• muncitorii reprezentau principala clasa a progresului;
• realizarea unei societati capitaliste
• extiderea drepturilor si libertatilor democratice

Extrema stanga (comunistii) - considera ca proletariatului ii revine rolul de clasa revolutionara care va conduce lupta pentru desavarsirea revolutiei burghezo-democratice, stadiu atins, dupa parerea comunistilor, in 1931.

Extrema dreapta - Promovat de o parte a intelectualilor si de Miscarea legionara se pronunta pentru inlocuirea vechii generatii de la conducerea tarii.

ECONOMIA

• Economia romana a traversat o perioada de refacere dupa primul razboi mondial.
• In 1924 industria a atins nivelul antebelic si productia agricola a cunoscut o periada de crestere.
• IN ani 1929-1933 a avut luc o criza economica mondiala cu efecte grave pentru Romania.
• Guvernul taranist aflat la guvernare a aranjat imprumuturi externe si a incurajat patrunderea capitalului strain.
• In plan social, a crescut numarul somerilor, au crescut salariile, au crescu impozitele si s-a inrautatit situatia producatorilor agricoli.

a) Agricultura
• Reprezinta in continuare ramura principala a economiei;
• Reforma agrara din 1921 a marit numarul de proprietari agricoli;
• Dupa 1930 statul a intervenit incurajand exportul produselor agricole si a redus o parte din datoriile agricole;
• Pe langa cereale (Romania se afla pe primele locuri in Europa la export) se cultivau floarea soarelui (primul loc in lume) si alte plante industriale;

c) Industria
• A cunoscut o perioada de crestere a productiei .
• Importante progrese s-au inregistrat in industria metalurgica si contructoare de masini;
• Centrele siderurgice se aflau in zona Hunedoara la Bucuresti,Cluj, Campia Turzi;
• Din 1934 statul intervine in domeniul industriei de armament, industria electronica si chimica;
• Importul de produse finite a scazut in defavoarea celui de materii prime;
• Industria petroliera ajutata de capitalul strain a cunoscut o crestere spectaculoasa, Romania fiind pe locul 6 in lume in 1930 si pe locul 2 in Europa la extractia de gaze si aur;
• Capitalul strain era prezent in productia de carbune, a cimentului, zahar si chimica Austria,Franta,Anglia,Olanda, America,dupa 1938 Germania;
• La Brasov erau fabricate avioanele IAR-80 si IAR-81 contruite la standarde internationale

c) Transporturile
• A crescut reteaua de cai ferate, au fost modernizate soselele si comunicatiile pe apa;
• Au fost infiintata compania nationala LARES ( Liniile Aeriene Romane Exploatete de Spat) la care se adauga si o societate particulara;
• In 1928 au fost realizate primele emisiuni radiofonice;
• Serviciul de posta si telegraf s-a modernizat, in 1933 a fost construit Palatul Telefoanelor.

d) Comertul
• Produse de export: cereale, lemn, petrol;
• In privinta importului a scazut ponderea produselor finite;
• Balanta comerciala a fost in general excedenta.

e) Sistemul bancar
• Cea mai importanta institutie era BNR cu capital privat;
• In 1929 a avut loc o stabilizare monetara dupa o perioada de inflatie;
• Leul a continuat sa fie o moneda convertibila.

STRUCTURA SOCIALA

a) Taranimea
• Reprezenta majoritatea populatiei;
• Dupa reforma agrara din 1921 a crescut numarul marilor proprietari agricoli

b) Mari proprietari
• Vor folosi muncitori angajati si masuri moderne de imbunatatire a productiei;

c) Burghezia
• S-a consolidat odata cu dezvoltare industriei, activitati bancare si comerciale;
• Cei mai mari industriasi erau Nicolae Malaxa, Max Auschnith, Ion Gigurtu.

d) Muncitorii
• A crescut numarul muncitorilor si gradul de pregatire al acestora. Dupa primul razboi mondial si in anii de criza care au avut loc greve si manifestatii in Bucuresti-1918,greva generala sin 1921, Lupeni (1929), Valea Prahovei si Atelierele Grivita(1933)

REGIMUL POLITIC INTRE 1918-1940

Caracteristicile regimului politic interbelic:
• Democratizarea vietii politice;
• Aparitia unor noi partide si manifestare unor curente extremiste;
• In parlament au fost alesi reprezentanti ai tuturor categoriilor sociale

Sistemul Partidelor Politice
• Dupa primul razboi mondial, viata politica romaneasca evolueaza de la bipartitism la pluripartitism;

Partidul National Liberal
• Reprezenta interesele burgheziei industriei si financiare;La conducerea partidului s-a aflat I. C. Bratianu (1909-1927) Vintila I. C. Bratianu (1927-1930), I. G. Duca (1930-1933),Constantin I. C. Bratianu (1934-1947). Programul partidului preconiza infaptuire reformei agrare si electorale,adoptare Constitutiei si promovare in domeniul economic al politicii "prin noi insine"

Activitatea guvernamentala a PNL din perioada interbelica cuprinde 3 perioade:
a) decembrie 1922- septembrie 1919 - reforme agrara
• unificarea administrativa.
b) ianuarie 1922- noiembrie 1928
• Perioada cunoscuta sub numele de "decada bratienista" pentru rolul pe care l-a avut I. C. Bratianu si P. N. L in viata politica.
• In aceasta perioada a avut loc incoronarea de la Alba- Iulia(1922), adoptarea Constitutiei(1923) si a legi administratiei(1925)
• In 1926 liberali au votat "legea electorala";
• Aplicand "prin noi insine " in 1925 liberali au votat legea monelor prin care se limita patrunderea capitalului strain;
• I. C. Bratianu a exercitat o mare influenta asupra regelui Ferdinand. Prin moarte lui partidul pierdea putere pe care o avusese pana atunci;
• In 1930, cu ocazia intoarceri lui Carol al doilea, patridul cunoaste schimbarea;
c) Noiembrie 1933- decembrie 1937
• Guvernul Gh. Tatarescu se va afla sub semnul politici autoritare a lui Carol;
• La alegerile din 1937, P. N. L. nu a reusit sa obtina 40% din voturi.

Partidul National Taranesc

S-a format din fuziunea Partidului National Roman din Transilvania, condus de Iuliu Maniu si Partidul Taranesc condus de Ion Mihalache.
Programul P. N. T. din 10 octombrie 1926:
• garantare drepturilor si libertatilor cetatenesti;
• responsabilitatea ministeriala;
• descentralizarea administrativa;
• dezvoltarea invatamantului;
• incurajarea agriculturii;
• dezvoltarea unei industrii bazate pe materii prime
• politica economica in acord politic "portile deschise"
• partidul reprezente interesele taranime, burgheziei profesorilor si invatatorilor de la sate.
La 6 mai 1928, PNT a organizat o mare adunare la Alba-Iulia prin care taranisti incercau sa determinecaderea guvernului liberal.
In noiembrie 1928, s-a format un guvern prezidat de Iuliu-Maniu.
National-Taranistii s-au aflat la guvernare intre ani 1928-1931 si 1932-1933, guvernare desfasurata pe fondul unei puternice crize economice mondiale.
Alaturi de PNL si PNT au Partidul Poporului, Partidul Nationalist Democrat (Nicolae Iorga) si Partidul National Crestin.
In Romania s-au manifestat grupari politice de extrema dreapta si stanga reprezentate de Miscarea Legionara si respectiv Partidul Comunist.

Miscarea legionara

• In 1923 este infiintata Liga Nationala Crestina condusa de profesorul A. C. Cuza, care avea un caracter antisemit.
• Din aceasta organizatie se desprin in 1927 grupare condusa de Corneliu Zelea Codreanu, care va primi numele de Legiunea Arhanghelului Mihail
• In 1930, legiunea isi ia numele de Garda de Fier, organizatie cu caracter militar interzisa prin lege in 1933, in timpul guvernului condus de I. Gh. Duca. In decembrie 1933, Duca este asasinat de trei legionari in gara Sinaia.
• Miscarea legionara reapare in viata politica in 1934 sub numele de Partidul "Totul pentru tara" condus de Gh. Cantacuzino-Graniceru.
• In aprilie 1936 are loc la Tg-MUres un congre al studentilor legionari unde au fost intocmite listele mortilor printre care si V. Madgearu, Elena Lupescu, Victor Iamandi, Armand Calinescu.

Caracteristici:
• antisemitism, nationalism;
• antidemocratism - este respins modelul democrat-parlamentar;
• misticism - cultivarea culturii elitelor;
• "cultul mortii" organizarea taberelor de munca;
• se adresau unor largi categorii sociale, tarani,preoti,muncitori, intelectuali;
• la alegerile din 1937 legionarii au incheiat un pact de neagresiune cu P.N.T. si a obtinut locul 3 cu 15,58%din voturi;

Partidul Comunist

• A fost infiintat in 1921 prin deprinderea gruparii radicale din Partidul Socialist din Romania, in timpul Congresului general al partidului desfasurat la Bucuresti
• Noul partid s-a aflat la Internationala Comunista ai 1923 si a adoptat teza cominternului, potrivit careia Romania este un stat multinational si trebuie sa permita dreptul la auto determinare, pana la separare.
• Conducerea comunista de la Moscova nu recunoaste unirea Basarabiei cu Romania si a sustinut actiunile separatiste din sudul Basarabiei desfasurate in vara anului 1934 la care au participat si membri PCR . Drept urmare, PCR va fi scos in afara legi (pana la 23 august 1944)
• Structura etnica a partidului: romani, maghiari, evrei, bulgari, rusi, ucrainieni.

Partidul Social Democrat

• Cei care nu au acceptat transformarea in partidul comunist si afilierea la Internationala Comunista au format federatia Partidelor Socialiste in Romania;
• In 1927 aceasta organizatie sta la baza formari partidului social condus de Constantin Titel Petrescu;

INSTITUTIA MONARHIEI

Potrivit constitutiei din 1923, regimul politic in Romania era cel al monarhiei constitutionale.
Regele reprezenta factorul de echilibru al vietii politice.
Prerogative:
• numeste sefu guvernului;
• sanctioneaza legile;
• este sefu armatei
• are dreptu de a bate moneda;
• confera decoratii si grade militare;
• armistiaza si gratiaza;
• nici un act semnat de rege nu are valabilitate daca nu este semnat de un ministru responsabil de actul respectiv;
• negociaza si incheie tratate de alianta;
Criza dinastica
• In 1925 printul Carol renunta la tron;
• La 4 ianuarie 1926 parlamentu adopta un act prin care era proclamat mostenitor la tronul Romaniei, Mihai, fiul lui Carol, primeste numele de Carol Caraiman;
• In 1927 moare Ferdinand; Mihai fiind minor, este tutelat de regenta alcatuita din patriarhul Miron Cristea, printul Nicolae si Gh. Buzdugan, presedintele Curtii de Casatie.
• Ajutat de partidele din opozitie si de un grup de apropiati Carol revine in tara in 1930, este proclamat rega la 8 iunie 1930.

PARLAMENTUL

• Reprezinta puterea legislativa si era alcatuit din Adunarea Deputatilor si Senat, membri sai fiind alesi pe baza votului universal;
• In Romania, parlamentul era o expresie a guvernului si nu invers. Regele numea un partid care forma guvernarea; acest guvern organiza alegerile pentru parlament.
• Atributele parlamentului erau stabilite de constitutie;
• parlamentul reprezenta natiunea;
• Alaturi de rege are drept de initiativa legislativa;
• poate controla puterea executiva prin anchete interpelari ale ministrilor;

CONSTITUTIA DIN 1923

A fost elaborata in timpul guvernari liberale si adoptata la 28 martie 1923;
Principiile sustinute erau:
• Suveranitatea nationala- Romania era declarata stat national unitar si indivizibil, teritoriul ei fiind inalienabil.
• Separarea puterilor in stat:
• puterea executiva;
• puterea legilativa;
• puterea judecatoreasca
• functia sociala a proprietati
• libertatile individuale erau garantate fara deosebire de origine etnica, limba sau religie.

SFARSITUL REGIMULUI PARLAMENTR

• In decembrie 1937 se desfasuara alegerile parlamentare
• Pentru prima data, in istori Romaniei, guvernul care se afla la conducere nu a castigat;
• Regele a incredintat conducerea guvernului lui O. Goga presedintele partidului national cresti
• La 10 feb. 1938 a fost format un guvern condus de patriarhul Miron Cristea, care erau inclusi 7 fosti prim ministri
• In periada urmatoare regele adopta un carecter politic si administrativ, regim al unei monarhii autoritare.
• La 28 februarie 1938 a fost promulgata noua Constitutie care inseamna o crestere a puterii regelui si a drepturilor si libertati democratice:era interzisa "prvaduirea"schimbarii formei de guvernamant, era introdusa pedeapsa cu moartea, parlamentul era intrunit din intiativa regelui macar odata pe an.
• Printr-un decret regal la 31 martie 1938, sunt dizolvate partidele si gruparile PNL si PNT si-au continuat totusi activitatea, iar ziarele lor au continuat sa apara, rareori fiind cenzurate;
• Consiliu de coroana se afla la dispozitia regelui care-i numea pe membri acestuia prinlegea reformei administrative din 14 august 1938, era infiintata o noua unitate aministrativa condusa de un rezident regal si care era alcatuita din mai multe judete;
• In octombrie 1938 au fost desfiintate sindicatele si inlocuite cu bresle, carora le erau interzise activitatile politice;
• Pe baza propuneri lui Armand Calinescu, Carol a decis organizarea unui partid politic . Infiintarea la 16 decembri 1938, a fost numit Frontul Renasterii Nationale, transformat in Partidul Natiunii (1940).

RELATIILE LUI CAROL AL II -LEA CU LEGIONARII

• La 15 aprilie a fost promulgata o lege cu privire la "apararea ordini de stat";
• Conducatarii Garzi de Fier - Corneliu Zelea Codreanu a fost arestat (condamnat la 10 ani de munca silnica pentru inalta tradare)
• In luna noiembrie, Carol a avut o intalnire cu Hitle care i-a cerut sa-i elibereze pe legionari si sa le acorde un loc important in viata politica;
• C. Z. Codreanu impreuna cu 13 legionari au fost omorati;
• La 1 septembrie 1939 armatele germane patrund in Polonia, marcand inceputul celui de-al doilea razboi mondial;
• La 21 septembrie 1939, legionarii l-au asasinat pe Armand Calinescu, prim-ministru;
• Nemultumirile la adresa lui Carol al II-lea au sporit cedarile din vara anului 1940;
• Romania a fost nevoita sa cedeze U. R. S. S. -ului, Basarabia si Nordul Bucovinei, Bulgaria – Cadrilaterul, iar prin dictatul de la Viena, ungaria avea Nord-Vestul Transilvaniei
• La 4 septembrie Ion Antonescu este numit prim ministru, ii cere lui Carol sa abdice si o face in noapte 5-6 sept 1940 in favoarea fiului sau Mihai;
• Ion Antonescu preia intreaga putere numindu-se conducator al statului, cu drept legislativ, numeste si revoca ministri, incheie tratate i poate declara razboi;
• Pe plan intern, conflictele dintre Antonescu se agraveaza;
• In noimbrie 1940, legionarii au asasinat pe N. Iorga, Virgil Madgearu si 64 de detinuti din Jilava;
• A fost format un nou guvern alcatuit din militari si tehnicieni;
• Situatia se complica in vara anului 1944, cand armata sovietica patrunde pe frontul din Moldova;
• Regele Mihai impreuna cu partidele politice reunite in Blocul National Democrat au organizat actul de la 23 August 1944, in urma caruia Antonescu a fost demis si arestat;
• Proclamatia regelui difuzata la 22.00 anunta schimbarea de regim iar armata romana inceteaza ostilitatile impotriva armatelor rusesti.

Read More

Viata cotidiana în timpul Primului Razboi Mondial

Incepônd din 1907 , continentul European redevine centrul de gravitate al relatiilor internationale , iar in Balcani , la limita de influenta dintre zonele austro-ungare si ruse , se situeaza punctul de rupturõ cel mai sensibil al echilibrului dintre marile puteri .
In atmosfera de crizõ permanentõ care se instaleaza , riscurile unui razboi devine din ce in ce mai mari , noi focare incendiare se aprind in Balcani – datorita intensificarii antagonismelor aparute in perioada precedenta .
Italia , aliata puterilor germane din cadrul Triplei Aliante este cea care declanseaza criza din1911 , prada unei puternice crize nationaliste , declara razboi Turciei , urmata de marile natiuni crestine Serbia , Bulgaria , Grecia , Muntenegru , profita de situatie si impart ultimele posesiuni ale Imperiului turc .
Franta care se teme sa nu fie trasa intr-un angrenaj fatal determinaRusia sa opreasca in ultimul moment tõvõlugul care l-au pornit . Fiind prea tôrziu Statele Balcanice ataca Turcia , care este invinsa , abandonônd posesiunile de pe continentul European cu exceptia Constantinopolului si regiunile de lônga litoral .
In toate statele europene , evenimentele ultimilor 10 ani dinainte de rõzboi , au tulburat opinia publicõ , au creat un climat incõrcat de pasiuni .
Pe 28 iunie 1914 – vizitônd , cu ocazia marilor manevre , oraşul Sarayevo din Bosnia , arhiducele moştenitor de Austria , Francisc Ferdinanad si sotia sa – ducesa de Hohenberg sunt asasinati de un student bosniac , membru al unei societati secrete legata de miscarea nationalista iugoslava .
Guvernul si Statul Major de la Viena , considera ca este momentul de-a interveni in Serbia . Dintre toate tãrile implicate , Austro-Ungaria este cea care îsi asumã riscul de a-si pierde în zona dunãreana atôt prestigiul côt si dezmembrarea imperiului .
Germania este hatarôta , considerônd momentul favorabil , sa se profite de avantajul reorganizarii armatei ruse .Rusia nu poate risca pierderea influentelor din Balcani , fiind aliatõ cu Serbia – la 31 iulie Germania trimite douõ ultimaturi – unul Rusiei ordonôndu-i demobilizarea , celalalt Frantei , sa-si precizeze atitudinea in cazul razboiului germano-rus .
Neprimind raspuns Germania declara razboi Rusiei , invadeaza Belgia . Marea Britanie declara razboi Germaniei – toate acestea reprezinta preludiul primului razboi mondial din istorie .
In urma acestui conflict Europa va iesi total transformata si total stoarsa de vlaga , cu capacitati reduse , pentru ca isi va pierde nu numai superioritatea fata de restul lumii , dar si sensul insusi al propriului destin .
Aruncata intr-un razboi pe care nici unul nu se gandeste sa-l castige repede , statele europene stabilesc un armistitiu in luptele politice interne si isi arunca in batalie toate fortele de care dispun pentru a incerca sa-i puna capat in cateva saptamani . Ofensivele lansate esueaza si la sfarsitul anului 1914 frontul se stabilizeaza .
Intre 1915 – 1917, dorinta de a se agata de terenurile cucerite , duce la un razboi de pozitii .
Ingropati in transee , soldatii cunosc infernul unui razboi de uzura , al caror supravietuitori vor cunoaste ororile , frigul , lipsurile si moartea .
Marile ofensive sfarsesc prin esecuri sangeroase , bataliile avand de acum inainte drept obiectiv slabirea adversarului si mai putin infrangerea rapida a acestuia .
Aceasta forma de razboi antreneaza mobilizarea economica si o intensiva propaganda pentru ca spatele frontului sa reziste . Dificultatile militare din 1917 , esecurile Hivelle in Franta , dezastrul de la Caporetta – Italia provoaca criza . Greutatile materiale din spatele frontului duc la greve si manifestatii .
Esecurile marilor ofensive din 1914 , pericolul prabusirii fronturilor formate , determina ca cele doua tabere sa nu mai intreprinda actiuni de anvergura , inainte de-asi asigura serios pozitii defensive .
Pentru a se apara de inamic , fiecare se ingroapa in transee legate prin tuneluri si aparate de sarma ghimpata . Soldatii vor trai aici 3 ani intrerupti de cateva perioade de odihna si permisii scurte . Conditiile de viata sunt abominabile . Macinati de frig , prost hraniti , infruntand moartea si nebunia , oamenii trebuiau sa reziste , in ciuda bombardamentelor artileriei si atacului dusmanului .Imediat ce trec parapetul care protejeaza transeea pentru a porni asaltul liniilor dusmane , soldatii patrund intr-un infern in care domneste mitraliera , tunul cu tir rapid , grenada si gazul asfixiant .Asfel ofensivele sfarsesc in hecatombe si aceasta pentru o bucata de teritoriu de cativa kilometri,adesea , pierdut din nou dupa cateva zile sau ore , in timpul contraatacului inamic .
Pana in 1917 – moralul soldatilor nu cedeaza , cele doua armate se intrec in eroism si rezistenta fizica . Esecurile bataliilor din 1915-1916 indeparteaza mai mult ca niciodata perspectiva de pace .
Numarul soldatilor morti si raniti in ambele tabere este extrem de mare , incat guvernele folosesc recruiti foarte tineri , instruiti in graba , care sunt trimisi in primele linii ale frontului pentru a umple golurile .
In contact cu greutatile si riscurile zilnice , avantul din primele saptamani slabeste rapid .
Atitudinea unor sefi militari , hotarati sa mentina disciplina oarba , chitibuseala de catre oamenii care isi risca viata si decisi sa-si atribuie gloria succeselor obtinute fara a tine seama de sangele varsat , provoaca tulburari . In trupele Franceze apar tulburari , refuzul de a lupta in prima linie .
Interventia Americana va juca un rol capital atunci cand SUA va reusi sa mobilizeze si sa transporte in Europa mai mult de 1.000.000 de soldati . Pana atunci , in ambele tabere au loc instalarea unor guverne puternice , permitand beligerantilor sa redreseze situatia interna si sa mobilizeze toate fortele pentru ultima faza a razboiului .
In 1918 se incheie razboiul , dupa 52 de luni de batalii cumplite , un conflict ale carui cauze au fost uitate de toata lumea , care s-a soldat cu distrugeri ingrozitaore : 8.000.000 de morti , 20.000.000 de raniti si mutilati .
Viata economica este subordonata practic exigentelor operatiunilor militare . In uzine muncitorii trimisi pe front au fost inlocuiti cu femei si muncitori straini , se abandoneaza productia obisnuita si se fabrica pentru armata uniforme , arme , muunitie . Niciodata , nici un razboi European nu a necesitat o astfel de concentrare de energie si de resurse materiale . La marea oboseala a combatantilor se adauga dificultatile cu care se confrunta familiile care traiesc in spatele frontului . Renuntarea la liberalism , conditiile de viata dificile atrag dupa sine aprovizionarea cu alimente insuficienta , caci proviziile sunt rezervate in primul rand armatei . Blocada maritima instituita de Franta si Anglia , le obliga practic sa traiasca in anarhie si conditii de restrictie severe .
In marile orase izbucesc revolte provocate de foamete si de cumplita oboseala a populatiei . Sub presiunea militantilor , partidele socialiste parasesc guvernele , propaganda sindicala este reluata mai ales in uzinele de armament . Se produc dezbinari ce dau nastere la curente pacifiste care se transforma in miscari revolutionare .
Tratativele de pace fragile nu dau rezultate , primele rezultate var fi materialite de catre tanarul imparat Carol I , papa Benoit XV , presedintele SUA – Wilson .
Intre 12 ianuarie – 28 iunie 1919 are loc la Paris – Conferinta de pace – urmata de principiul – reconstructia Europei .

Read More

VENERAREA ICOANELOR SI MISCAREA ICONOCLASTA

Criza grava provocata de iconoclasm (secolele VIII-IX) a avut multiple cauze : politice, sociale si teologice. Urmand interzicerea din Decalog, crestinii din primele doua secole nu si-au faurit imagini. Dar in Imperiul de Rasarit, interdictia este ignorata incepand din secolul al III-lea, cand o iconografie religioasa(figuri sau scene inspirate din Scriptura) isi face aparitia in cimitirele sau lacasurile unde se adunau credinciosii. Aceasta inovatie urmeaza indeaproape cultului moastelor. In secolele IV si V imaginile se multiplica si cinstirea lor se accentueaza. Tot in aceste doua secole se precizeaza critica si apararea icoanelor. Principalul argument al iconografilor era functia pedagogica - in special pentru nestiutorii de carte – si virtutile sfintitoare ale imaginilor. Abia spre sfirsitul secolului al VI – lea si in cursul secolului al VII – lea imaginile devin obiect de devotiune si cult, in biserici precum si in locuinte. Lumea se ruga, se prosterna in fata icoanelor; oamenii le sarutau, le purtau in procesiuni. In aceasta perioada vedem marindu-se numarul icoanelor miraculoase – izvor de forta supranaturala – car ocroteau cetatile, palatele, armatele. Intre cele mai celebre era icoana infatisand chipul lui Hristos din cetatea Edessa socotita in stare sa respinga atacul armatelor persane, sau imaginea lui Hristos zugravita deasupra marii porti in bronz de la palatul imperial din Constantinopol, a carei distrugere, in 727, va marca debutul iconoclasmului.
Asa cum remarca Ernst Kitzinger, aceasta credinta in puterea supranaturala a imaginilor, presupunind o anume continuitate intre imagine si persoana pe care o reprezinta, este trasatura cea mai importanta a cultului icoanelor in secolele al VI – lea si al VII – lea. Icoana este “o extensie, un organ al divinitatii insasi”.
Cultul imaginilor a fost interzis official de imparatul Constantin al V – lea, in 726, si anatemizat de Sinodul iconoclast de la Constantinopol, in 754, principalul argument teologic fiind idolatria implicata in glorificarea icoanelor. Al doilea Sinod iconoclast, cel din 815, a respins cultul imaginilor in numele christologiei. Caci este, spuneau iconoclastii, imposibil sa zugravesti chipul lui Hristos fara a subintelege si faptul ca reprezinta si natura sa divina (ceea ce este o blasfemie) sau fara sa separi cele doua naturi inseparabile ale lui Hristos (ceea ce ar fi o erezie). Euharistia, in schimb, reprezinta adevarata imagine a lui Hristos, caci ea este patrunsa de Duhul Sfant; astfel, euharistia, spre deosebire de icoana, poseda atat o dimensiune divina cat si materiala.
Teologia iconofila cea mai sistematica a fost elaborata de Ioan Damaschinul (675 – 749) si Theodor Studitul (759 – 826). Sprijinindu-se de Dionisie Areopagitul, cei doi autori subliniaza continuitatea intere spiritual si material. “Cum puteti voi, care sunteti vizibili, scrie Ioan Damaschinul, sa adorati lucruri care sunt invizibile ?”. “Spiritualismul” excesiv al iconoclastilor ne aminteste de vechii gnostici, care considerau ca trupul lui Hristos nu era fizic, ci celest. Ca urmare a intruparii, imaginea lui Hristos a fost facuta vizibila, anulandu-se astfel interdictia Vechiului Testament de a figura vreodata divinul. Asadar aceia ce neaga ca Hristos poate fi reprezentat de o icoana neaga implicit realitatea Intruparii. Totusi, cei doi autori precizeaza ca imaginea nu este identica in esenta si in substanta cu modelul sau. Imaginea este o asemuire care desi oglindeste modelul, isi mentine deosebirea fata de acesta. Prin urmare, iconoclastii se fac vinovati de blasfemie cand considera euharistia o imagine ; caci, identical atat in esenta cat si in substanta cu Hristos, euharistia este hristos, nu imaginea lui.
In ce priveste icoanele sfintilor, Ioan Damaschinul scrie : “ In viata fiind, sfintii erau plini de Sfantul Duh si, dupa moartea lor, gratia Sfantului Duh nu se indeparta nici de sufletele lor, nici de mormintele lor, nici de sfintele lor imagini ”. Evident, icoanele nu trebuie cinstite asa cum trebuie cinstit Dumnezeu. Dar ele apartin aceleiasi categorii de obiecte sanctificate de prezenta lui Iisus Hristos – ca, de pilda, Nazaretul, Golgota, lemnul Crucii. Aceste locuri si obiecte au devenit “recipiente ale energiei divine”, caci prin ele Dumnezeu opereaza mantuirea oamenilor. In zilele noastre, icoanele iau locul miracolelor si celorlalte fapte ale lui Iisus Hristos, pe care ucenicii sai au avut privilegiul sa le vada si sa le admire.
Pe scurt, asa cum relicvele faceau posibila comunicarea intre Cer si Pamant, icoanele reactualizeaza miraculosul illud tempus, cand Hristos, Fecioara si Apostolii traiau printer oameni. Icoanele sunt, daca nu asemanatoare ca putere moastelor, cel putin mai usor accesibile credinciosilor; ele se pot gasi in bisericile si capelele cele mai modeste si in locuintele particulare. In plus, contemplarea lor permitea accesul la un intreg univers de simboluri. Prin urmare, imaginile erau susceptibile sa desavarseasca si sa adanceasca instruirea religioasa a celor care nu stiau carte. Icoanele au avut, intr-adevar, acest rol in toate straturile rurale din Europa Rasariteana.
Dincolo de ratiuni politice si sociale, febra iconoclasta nu rezista. Pe de o parte, iconoclastii ignorau sau respingeau functia simbolica a imaginilor sacre, pe de alta parte, numerosi iconofili utilizau cultul icoanelor in propriul lor folos sau pentru a-si asigura prestigiul, preponderenta si bogatia anumitor institutii eclesiastice.


























BIBLIOGRAFIE




 E. Kitzinger, “The Cult of Images in the Age before Iconoclasme”
 Jaroslav Pelikan , “The Spirit of Eastern Christendom”
 Stephan Gero, “Byzantine Iconoclasm during the Reign of Constantine V”
 Mircea Eliade, “Istoria credintelor si ideilor religioase”
 Enciclopedia Britanica

Read More

Vasco da Gama (1467-1524)

Explorator si navigator portughez, a fost primul European care a ajuns în India prin rută maritimă.Da Gama s-a născut în Sines, Abuntejo(Baixo Abutejo in prezent).În tinereţea sa a participat la războaiele împotriva Castiliei.Însărcinat de Manuel, regele Portugaliei, să ajungă în India pe cale maritimă, da Gama navigă din Lisabona cu patru nave,pe data de 9 Iulie 1497.În Noiembrie, a ocolit Capul Bunei Speranţe(ajuns pentru prima dată în 1488 de navigatorul portughez, Bartolemeo Diaz) şi a ancorat la Malindi pe coasta estică a Africii.Cu ajutorul comercianţilor din port, da Gama şi-a direcţionat cursul spre est iar pe 20 Mai 1498 a ajuns în Callcuta, pe coasta Malabar a Indiei.Din cauza ostilităţi comercianţilor musulmani, nu a putut stabili o bază portugheză comerciantă, el întorcându-se în Portugalia în 1499.A fost primit cu laude, necompensat financiar, dar i s-a permis să folosească prefixul de “Dom” la numele său.Mai târziu da Gama a primit titlul de amiral al Indiei, a fost trimis să răzbune un masacru care s-a petrecut în Callcuta asupra unor navigatori portughezi.Pe ruta spre Callcuta, i-a biruit pe locuitori şi l-a forţat pe rajă să facă pace.Suportând un prea mare spaţiu bogat, a plecat din India şi a navigat înapoi spre Portugalia în 1503.Timp de 20 ani nu a mai avut vreo activitate de navigaţie.
A primit titlul de Conte de Vilaligueira în 1519 şi în 1524, mai târziu e trimis în India pentru a corecta creşterea corupţiei printre rândurile autoritaţilor portugheze.
Da Gama a ajuns în India spre sfârşitul anului 1524, dar a murit la Cochin la 3 luni de la sosirea lui.

Read More

Vlad Ţepeş

Ţepeş a fost un domnitor pe cât de viteaz, pe atât de drept. El a pedepsit aspru pe acei boieri care trădau şi treceau de partea otomană. Nu mai vorbim de hoţi, pe care domnitorul îi ura şi îi pedepsea cu severitate, trăgându-i în ţeapă. Se spunea că Ţepeş pusese o cupă de aur la o fântână, ca să bea apă cu ea toţi drumeţi însetaţi. Cât a fost el domn, nimeni nu a îndrăznit să fure această cupă. Odată în pragul serii, venise la Ţepeş un negustor din Florenţa; acesta îl rugă pe domnitor să-i dea străji, să-i păzească peste noapte carele încărcate cu mărfuri.
Ţepeş îi poruncise să lase carele în mijlocul drumului şi să se ducă să se odihnească, pentru că nimeni nu se va atinge de mărfurile sale. Şi într-adevăr aşa a fost!

Luptele cu Otomanii

Vlad Ţepeş şi-a întocmit oastea din boieri de ţară, ţărani liberi şi târgoveţi. Din rândurile celor mai viteji a ridicat dregători şi căpitani de oaste. El l-a înfruntat cu curaj pe Mahomed al doilea.
În răstimp de şase ani de domnie, el n-a avut ca alţi domnitori răgazul necesar pentru a retrage populaţia în munţi şi a-şi alege un loc favorabil luptei. Otomanii năvăleau pe neaşteptate, în grupuri mai mari sau mai mici, prădau, jefuiau şi ucideau fără milă. Pe femei le luau în robie. Ţepeş era meşter în întinderea capcanelor de tot felul. Este cunoscut aşa-numitul atac de noapte. Într-o noapte întunecoasă Ţepeş cu o mână de oşteni îmbrăcaţi turceşte a pătruns în tabăra vărmaşilor. Românii au făcut mare zarvă. Otomanii au ieşit din corturi crezând că este vorba de o întreagă oaste românească. Ţepeş şi ai săi se rătrăseseră pe nesimţite, iar otomanii se măcelăriră între ei până la ziuă. În 1462 sultanul voi să-l prindă pe Ţepeş printr-un vicleşug. Trimisese pe Hamza-Paşa la Giurgiu pentru a lua de la Ţepeş 500de copii ceruţi ca ostatici. Dar Ţepeş nu se lăsă înşelat. Ascunde în pădure o oaste de viteji şi, cănd Hamza-Paşa se pragătea să-l prindă, aceştia sariră la luptă şi spulberă pe otomani. Cei prinşi erau traşi în ţeapă.

Sfârşitul lui Ţepeş

Văzând acest lucru sultanul, veni în aceleaşi an în fruntea oşti numeroase. Ţepeş nu mai are forţe să i se opună pleacă în Transilvania şi de acolo la regele Ungariei, Matei Corvin. Dar acesta crede în acuzaţile negustorilor saşi, Care îl urau pe Ţepeş şi care l-au pârât regelui că a trecut de partea turcilor.Matei corvin îl va întemniţa o vreme,apoi eliberat,Ţepeş vy participa la alte campanii împotriva turcilor,însă domnia şi-o va redobândi abia în 1476.El continuă cu aceeaşi înflăcare lupta pentru independenţă, dar în aceleaşi an cade victimă unui complot al boierilor.Se pare că mormântul viteazului domnitor se află la Snagov.

Read More

Vikingii, conducatorii nomanzilor au fost primii europeni care au ajuns pe taramurile estice ale Americii de Nord

Vikingii (oamenii golfurilor) de la Vik-golf, au fost niste popoare de iscusiti navigatori si aprigi luptatori care au trait in Europa de nord (Norvegia, Suedia, Danemarca). Erau buni constructori, construind niste nave lungi de 23 m foarte robuste cu panze si vasle.
Echipajul numara pana la 40 de oameni, si cu aceste nave normanzii infruntau cele mai dezlantuite furtuni. La nevoie le trageau pe uscat, in spatiul dintre doua fluvii.
Au facut expeditii de jaf si cuceriri in Germania, Anglia, Franta, Spania, Sicilia si Italia. Erau si buni negustori patrunzand pe fluviile din rasaritul Europei (Don, Volga si Nipru ajungand pana la Marea Caspica si Bizant prin Marea Neagra facand comert cu slavii, arabii si bizantinii
Dar cel mai mare merit al lor este descoperirea si colonizarea insulelor din nordul Atlanticului, Groenlanda si Islanda, si atingerea coastelor vesticeale Americii de Nord in regiunea de est a peninsuluei Labrador si insula Terra Nova.
Despre descoperirea Islandei au ramas documente care atesta ca in anul 865 vikingul norvegian Floki Vilgerdsson viziteza primul Islanda dandu-i si numele. (Islanda = Tara ghetii). Explorarea Islandei continua in anul 874 de Ingolf Amarsson si H. Hrodmarsson, care infiinteaza localitatea Reykiavik in golful cu acelasi nume (Golful fumegand), in anul 877. In urmatorii 50 de ani insula va fi populata cu circa 30000 de locuitori, vikingi si irlandezi.
Despre descoperirea Groenlandei se presupune ca a fost facuta de un viking norvegian, Eric cel Rosu, in jurul anului 982. El a denumit insula Groenlanda = Tara Verde, probabil pentru a atrage colonisti, caci numele este in contradictie cu aspectul insulei, care este plina de ghetari. In vara anului 986, Eric cel Rosu pleaca din Islanda spre Groenlanda cu 35 de corobii cu colonisti ajungand la destinatie circa 500 de oameni, restul intorcandu-se inapoi sau pierind. Cu timpul colonia va ajunge la maximul 3000 oameni, raspandindu-se pe tarmul intregii insule, singura zona ospitaliera.
In anul 999 Leif Eriksson cel Fericit, fiul lui Eric cel Rosu, este aruncat de o furtuna puternica, cu corabia spre vest, peste un pamant necunoscut si stancos. Informatia este gasita si in Saga Islandeza (Letopisetul nordicilor). Se presupune ca a acostat pe tarmul nordic al insulei Terra Nova sau tarmul estic al peninsulei Labrador. El numeste tinuturile Helluland (Tara pietroasa), Markland (Tara padurilor) si Vinland (Tara vitei de vie). Norvegienii ierneaza in Vinland in mai multe randuri pana in anul 1006. Deoarece in Groenlanda nu existau paduri, au inceput sa se faca incursiuni mai dese pentru a aduce lemn pentru constructii intrand in relatii comerciale cu bastinasii. Dar relatiile de pace nu au tinut mult fiind nevoiti sa paraseasca aceste tinuturi fara sa-si dea seama ca au descoperit un nou continent.



Bibliografie: Pe urmele marilor exploratori,
De Ioan Popovici;

Read More

Viaţa lui Pericle

Pericle s-a născut către anul 495, avându-l tată pe Xantipos şi mamă pe Agariste. Tatăl lui a fost unul dintre eroii de la capul Mycale, iar mama lui aparţinea nobilei familii a Alcomeonizilor, fiind nepoata vestitului Clistene, care dăruise Atenei o construcţie democratică. Avea o familie înstărită, cu o poziţie socilă superioară. Cu alte cuvinte, viitorul conducător democrat provenea din cea mai înaltă aristrocaţie.
Agariste a avut un vis premonitoriu, înainte de a-l naşte pe Pericle : copilul ei era un leu; fiul ei va deveni, într-adevăr, dacă nu cel mai puternic om din Grecia, cel puţin geniul ei tutelar.
Pericle fusese un copil frumos, cu trăsături nobile, dar cu capul un pic cam alungit, lucru care stârnea ironia poeţilor.
Educaţia pe care Pericle a primit-o a fost extrem de îngrijită, cum se cădea unui tânăr aristocrat. Înainte de 13-15 ani a învăţat să citească, să scrie şi să socotească la şcoala de gramatică, după care a urmat şcoala de ed. Fizică, unde a învăţat să lanseze suliţa, să se lupte şi să călărească. Părinţii săi au ales filozofii cei mai renumiţi şi oamenii de ştiinţă cei mai de seamă pentru dezvoltarea şi împlinirea darurilor sale înnăscute: inteligenţă neobişnuită, perseverenţă în studiu, seriozitate, cumpănire, stăpânire de sine.
Damon din Oa îl învaţă muzica; spirit rafinat, profesorul lui Pericle explorează fiinţa umană, dorind să-i cunoască toate aspectele. Pericle a învăţat de la profesorul său să cerceteze natura umană pentru a o stăpâni mai bine.
Zenon din Eleea, părintele sofisticii, îl iniţiază pe Pericle în arta controversei, dar cel care exercită o influenţă hotărâtoare asupra sa este Anaxaboras din Clazomenes(supranumit „Spiritul”).
Pericle simte că este sortit unui viitor deosebit; de aceea el se pregăteşte minuţios înainte de a se lansa în arena politică. De altfel asemănarea sa cu tiranul Pisistrate este uimitoare pentru bătrânii cetăţii. Lecţiile pe care le-a dat istoria, îl ţin departe de popor, în faţa cărora apare rareori. Aşteaptă să împlinească treizeci de ani, puţin înainte de alegerile din 461 î Hr, pentru a milita, cu trup şi suflet, în partidul democrat, contrar tuturor tradiţiilor familiale.
Pericle este sincer convins că în felul acesta pregăteşte viitorul strălucit al Atenei.
Ancheta îi este favorabilă, iar alegerea sa ca strateg este neîndoielnică. De altfel timp de cincisprezece ani, popoprul va reînnoi votul de încredere acordat celui care avea să-l conducă pe culmile gloriei.
De acum în acolo, Pericle pune în concordanţă felul său de a trăi cu idealul său, precum şi cu funcţiile sale: grav, cam trufaş, este stăpân pe el în toate ocaziile, nu izbucneşte în hohote de râs şi plânge rareori. El nu-şi iroseşte timpul cu vorbăraia fără rost sau cu hoinăreli: om de stat, muncind cu îndârjire. Nu se lasă corupt, nu îşi neglijează problemele personale şi este cam strâns la mână. Propritar al unor domenii întinse în Attica, Pericle a încredinţat unui servitor, Evanghelos, administrarea bunurilor sale.
În viaţa publică, procedează cu iscusinţă, fiind un politician subtil şi ager. Pentru a-şi păstra ascendentul asupra poporului, a cărui fire schimbătoare îi este cunoscută, urcă foarte rar la tribună, lăsând prietenilor săi grija de a-i susţine părerile. De fapt, el este cel care conduce, nu poporul. Această autoritate supremă o datorează faptului că este considerat „gură de aur”, fiind supranumit „Olimpianul”. Omul acesta asemănat cu Zeus ştie să rămână întotdeauna moderat la vorbă şi în gesturi.
Pericle este însă nefericit în căsnicie. Avea doi fii: Xantipos şi Paralos.
El îşi ascunde firea lui duioasă sub o răceală aparentă. Se îndrăgosteşte de o frumoasă străină, pe care o cunoaşte la o întrunire de filozofi. Fină, inteligentă, încântătoare, Aspasia din Milet a cucerit imediat inima lui Pericle, care divorţează pentru a trăi, cu o străină, curtezană.
Prietenii lui Pericle cu care adesea se întâlnea erau: Anaxagoras şi Zenon(dascălii săi), Sofocle(vechiul tovarăş de arme), Euripide(înflăcăratul său admirator), Herodot(un reporter interesat de toate), Fidias(ministrul artelor) şi Socrate.
Marele orator şi om politic al Grciei din antichitate, conducător al Atenei între 443-429 î Hr., şef al partidului democrat, mare protector al artelor şi ştiinţelor, în timpul căruia, Atena a atins o mare dezvoltare, ea devenind centrul comercial, politic şi cultural al Greciei antice, s-a stins din viaţă in 429 î Hr.




Bibliografie: Istoria Culturii şi Civilizaţiei
Grecia Partenonului
Viaţa de toate zilele în secolul lui Pericle

Read More

Viaţa lui Nicolae Bălcescu ( 1819-1853 )

Nicolae Bălcescu s-a născut la Bucureşti , la 29 iunie 1819 într-o familie fără avere . Tatăl său moare în 1825 când Nicolae avea vârsta de 6 ani. La vârsta de 7 ani ,Nicolae începe să înveţe limba greacă acasă . În 1832, la 12 ani îl găsim pe băncile colegiului Sf. Sava ,unde îşi arată pentru prima dată vocaţia pentru studiul documentelor .
În 1838 seînrolează în armată ,primind gradul de iuncher . Aici iniţiază un curs pentru a-I învăţa pe ostaşi scrisul ,aruitmetica şi geografia .
În octombrie 1840 Nicolae Bălcescu este arestat sub acuzaţia de complot împotriva domnitorului Alexandru Ioan Ghica ,alături de Paris Dumitru Filipescu , Eftimie Murgu şi alţii . Judecarea acestora s-a făcut cu dovezi false şi uzând de mijloace infame . Rolul lui Bălcescu în acest complot nu a fost unul principal .El primeşte doar 3 ani de închisoare , din cauză că era minor ( certificatul său de naştere era greşit ,data naşterii fiind 1821, în loc de 1819 ) . Pedeapsa va fi ispăşită la Mărgineni ,unde sănătatea sa va fi afectată de condiţiile din închisoare .
În anul 1843 este eliberat ,tot în acest an Bălcescu înfiinţează împreună cu Ghica şi Tell societatea ‘‘Frăţia’’ , o societate secretă cu program revoluţionar acoperită de societăţi literare .
În 1844 debutează în literatură cu opera ‘Puterea armată şi arta militară de la întemeierea principatului Român până acum’ ,care a avut un mare succes . În paralel cu activitatea literară ,Bălcescu face călătorii în Moldova şi Transilvania , în scopul unor schimburi de idei cu revoluţionarii de acolo .În 1845 este ales secretar la Asociaţia Literară a Tinerilor Bucureşteni .În anul 1846 ,de frica unui conflict cu autorităţile din cauza articolelor sale în revista ‘Magazin’ ,pleacă în Europa .
Bălcescu străbate Europa şi se stabileşte la Paris în 1846 unde înfiinţează ‘Societatea Studenţilor Români’ .Tot acum şi aici apare ideea scrierii unei monografii a lui Mihai Viteazu ,motivând astfel aspiraţiile revoluţionarilor din acea vreme .În 1847 ,la îndemnul medicilor pleacă în Italia urmând să revină înapoi în Franţa odată cu izbucnirea revoluţiei din 1848 ( el îi trimite lui Vasile Alecsandri o bucată de catifea din tronul regelui Ludovik Philip ) .În acestă situaţie el convoacă la 20 martie o adunare a moldo-românilor în care se hotărăşte întoarcerea acestora acasă şi declanşarea revoluţiei în Principatelor Române .Deşi Bălcescu a dorit izbucnirea revoluţiei cât mai repede ,respectiv 11 aprilie ,el a fost combătut de fraţii Brătianu ,care au dorit aşteptarea consimţământului lui Lamartin .
Este autorul articolului 13 prin care se dorea dezrobirea şi împroprietărirea ţăranilor .În timpul celor 3 luni de putere ,Bălcescu ,devine ministru de Externe apoi secretar ,însă nu reuşeşte să-şi impună punctele de vedere .El va susţine votul universal ,va înfiinţa comisia pentru propagandă ,după model francez şi ziarul zilnic ‘Naţionalul’ .
După înfrângerea revoluţiei ,Bălcescu ca mai toţi conducătorii revoluţiei ,se va refugia în dtrăinătate .Bălcescu se va duce în Transilvania pentru a urmări revoluţia Transilvană la faţa locului .
Spre sfârşitul lui 1848 , merge la Constantinopol ,unde constată că idealurile revoluţiei eşuaseră . El organizează împreună cu Ion Ghica o legiune de voluntari români ,care să lupte alături de trupele maghiare de eliberare . El ajunge cu legiunea în Medahia , însă maghiarii sunt suspicioşi iar revoluţia lor este înfrântă înainte să intervină şi legiunea română .
Bălcescu reuşeşte să scape cu greu din Transilvania şi ajunge cu la Paris în 1849 . Aici el încearcă unirea emigranţilor români divizaţi din cauza problemelor de principiu şi a unor chestiuni personale . Elanul revoluţionarilor se stingea încet-încet .Spre sfârşitul anului 1850 şi începutul anului 1851 ,Bălcescu se retrage din viaţa politică şi continuă munca la monografia lui Mihai Viteazu .Starea sănătăţii sale se deterioreză în continuare . Se stabileşte lângă Paris ,la Ville d’Avray ,în speranţa însănătoşirii ,care nu se produce însă . În primăvara lui 1852 porneşte spre ţară ,în dorinţa revederii pământului natal . În luna august îl găsim la Constantinopol ,de unde se îmbarcă spre Galaţi ,dar nu e lăsat să debarce ,chiar şi cu intervenţia cumnatului său ,Scarlat Geanolu la domnul ţării .La 22 septembrie se află din nou la Constantinopol ,în pragul morţii .Sfătuit de medici ,se îndreaptă spre Italia şi se stabileşte la Palermo ,unde moare , la 29 noiembrie 1853 ,într-o cameră modestă a hotelului Trinacria ,în mizerie şi sărăcie .

Read More

Vladimir Ilici Lenin (1870-1924)

Vladimir Ilici Lenin a fost teoretician şi conducător al proletariatului internaţional. Continuator credincios al operei lui Marx şi Engles.
Lenin a dezvoltat şi aplicat în mod creator marxismul în condiţiile epocii imperialismului şi ale trecerii omenirii de la capitalism la socialism. El a întemeiat Partidul Comunist al Uniunii Sovietice şi a condus lupta maselor populare din Rusia, în frunte cu proletariatul, la victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie şi la instaurarea şi consolidarea primului stat socialist din istorie.
Lenin s-a născut la 22 aprilie 1870, la Simbirsk. Urmează în oraşul natal şcoala elementară şi liceul clasic, pe care îl absolveşte în anul 1887. În acelaşi an, fratele său mai mare, Aleksandr Ulianov, este executat pentru participare la atentatul împotriva ţarului Alexandru al III-lea. Se înscrie în facultatea de drept din Kazan, dar este exclus fiind arestat pentru că a luat parte la mişcarea revoluţionară a studenţilor, iar apoi trimis cu domiciliu forţat în localitatea Kokuşkino. Reîntors la Kazan în toamna anului 1888, începe să studieze „Capitalul” şi alte opere ale lui Marx şi Engles, intrând totodată într-un cerc marxist. Între 1889 şi 1893, Lenin locuieşte la Samara. În 1891 absolveşte în mod strălucit Facultatea de drept din Petersburg. La Samara organizează primul cerc marxist din acest oraş şi în acest timp critică, de pe poziţiile marxismului, ideologia narodnică. În august 1893, Lenin se mută la Petersburg, unde organizează cercuri marxiste în rândul muncitorilor, devenind conducătorul recunoscut al marxiştilor din oraş. În primăvara anului 1894 scrie prima sa mare operă, „Ce sunt –prietenii poporului- şi cum luptă ei împotriva social-democraţilor?”, pe drept cuvânt considerată ca primul manifest al partidului marxist-revoluţionar care se năştea în Rusia. În anul 1895, Lenin înfiinţează la Petersburg „Uniunea de luptă pentru eliberarea clasei muncitoare”, care devine germenul partidului marxist al proletariatului din Rusia. La sfârşitul aceluiaşi an, Lenin este arestat şi deţinut în închisoare timp de 14 luni, iar în 1897 este deportat în Siberia unde rămâne până în 1900. În timpul deportării termină lucrarea „Dezvoltarea capitalismului în Rusia”, studiază filozofia pre-marxistă şi întreţine o vastă corespondenţă pe teme filozofice cu alţi revoluţionari marxişti. Întors din deportare, pleacă în străinătate, unde întemeiază ziarul „Iskra”, care militează pentru cimentarea ideologică şi unirea organizatorică a organizaţiilor muncitoreşti marxiste din Rusia, într-un partid de tip nou.
-2-
Un rol important din pregătirea ideologică a creării partidului l-a avut lucrarea „Ce-i de făcut?”, scrisă de Lenin în 1902, în care a elaborat o serie de principii ideologice şi organizatorice ale partidului marxist. Activitatea desfăşurată de marxiştii ruşi, în frunte cu Lenin, a permis ca la congresul al II-lea al P.S.M.D.R. (Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Rusia) – iulie, 1903-, să se pună bazele partidului marxist revoluţionar al clasei muncitoare din Rusia, primul partid de tip nou din lume.
Programul adoptat la congres înscria, pentru prima dată în mişcarea social-democrată, revendicarea instaurării dictaturii proletariatului, susţinută de Lenin.
Lenin scrie în anul 1904 lucrarea „Un pas înainte, doi paşi înapoi”, în care dezvoltă învăţătura despre partid ca organizaţie conducătoare a proletariatului.
În noiembrie 1905, Lenin se întoarce din emigraţie în Rusia, la Petersburg, desfăşurând o intensă activitate în fruntea partidului, în anii primei revoluţii ruse. Un rol de seamă în orientarea partidului bolşevic în revoluţie a avut lucrarea lui Lenin „Două tactici ale social-democraţiei în revoluţia democratică”, apărută în iulie 1905, în care el elaborează bazele tacticii revoluţionare a partidului comunist şi enunţă ideea transformării acestei revoluţii în revoluţie socialistă. În 1907, după înfrângerea primei revoluţii ruse, este nevoit să emigreze din nou în străinătate, în Elveţia, apoi la Paris. Lenin militează pentru pregătirea partidului şi a clasei muncitoare în vederea revoluţiei. O imensă importanţă pentru pregătirea teoretică a partidului a avut opera lui Lenin „Materialism şi empiriocriticism”, apărută în 1909, în care apără bazele teoretice ale partidului şi aduce o considerabilă contribuţie creatoare la dezvoltarea filozofiei marxiste. În 1912, la Praga, Lenin conduce lucrările celei de-a VI-a Conferinţe a P.M.S.D.R., la care sunt excluşi din partid menşevicii lichidatorişti, punându-se bazele unui partid independent al bolşevicilor. În acelaşi an apare la Petersburg ziarul „Pravda”, care era condus de Lenin din emigraţie. În vara anului 1912, Lenin se mută de la Paris la Cracovia, pentru a fi mai aproape de Rusia şi a putea conduce mai uşor activitatea partidului în condiţiile noului avânt revoluţionar. În 1913-1914 Lenin scrie o serie de lucrări în care elaborază şi fundamentează programul marxist în problema naţională („Note critice în problema naţională”, „Dreptul naţiunilor la autodeterminare” ş.a.), iar în anii 1914-1916 elaborează majoritatea „Caietelor filozofice” în care se dezvoltă creator învăţătura marxistă. În anii războiului, Lenin elaborează teoria şi tactica partidului comunist în problemele războiului păcii şi revoluţiei.

-3-
În 1916 scrie cunoscuta operă „Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului”, în care analizează şi defineşte trăsăturile capitalismului în noile condiţii. În lucrările „În jurul lozincii Statelor Unite ale Europei” (1915) şi „Programul militar al revoluţiei proletare” (1916) este fundametală teoria posibilităţii victoriei socialismului la început în câteva ţări sau într-o singură ţară.
Lenin a militat ferm în anii războiului pentru unirea forţelor sănătoase din partidele social-democrate în vederea creării unei noi Internaţionale. Pe această linie se înscriu eforturile depuse de Lenin la conferinţele socialiştilor internaţionalişti, ţinute la Zimmerwald (1915) şi Kiental (1916), în Elveţia. În februarie 1917 , în Rusia are loc victoria revoluţiei burghezo-democratice şi este răsturnat absolutismul ţarist. Întors din emigraţie, Lenin prezintă celebrele „Teze din aprilie”, un adevărat plan de luptă pentru trecerea de la revoluţia burghezo-democratică la revoluţia socialistă sub lozinca „Toată puterea în mâinile sovietelor”. Fiind urmărit de guvernul provizoriu, Lenin continuă să conducă partidul din ilegalitate şi este nevoit să plece pentru un timp în Finlanda. Scrie lucrarea „Statul şi revoluţia”, în care dezvoltă învăţătura marxistă despre dictatura proletariatului. În septembrie 1917, când majoritatea sovietelor din Petrograd şi Moscova erau de partea bolşevicilor, Lenin cheamă masele la insurecţia armată împotriva Guvernului provizoriu şi la cucerirea puterii. La 7 octombrie Lenin vine ilegal din Finlanda la Petrograd; la 10 octombrie, la propunerea lui Lenin, Comitetul Central, adoptă hotărârea pregătirii nemijlocite a insurecţiei armate care avea să se desfăşoare pe baza planului concret, elaborat de Lenin. În noaptea de 24 spre 25 octombrie, Lenin soseşte la Smolnîi şi preia direct conducerea insurecţiei. În ziua de 7 noiembrie (25 octombrie), insurecţia armată este victorioasă: în Rusia se instaurează puterea muncitorilor şi ţăranilor. La 8 noiembrie, în faţa Congresului al II-lea al Sovietelor, Lenin propune proiectele istoricelor decrete asupra păcii şi a pământului. După izbânda revoluţiei, Lenin conduce cu toată energia opera de construire şi întărire a Statului sovietic şi de construire a socialismului. Planul iniţial de desfăşurare a acestei acţiuni este cuprins de lucrarea lui Lenin „Sarcinile imediate ale puterii sovietice” (1918). La 30 august 1918 Lenin este grav rănit în urma unui atentat săvârşit de către „socialiştii revoluţionari”. Activitatea multilaterală a lui Lenin pentru unirea şi organizarea forţelor proletariatului internaţional se concretizează în anul 1919 în crearea Internaţionalei a III-a, Comunistă. În martie 1919 are loc Congresul al VIII-lea al P.C.(b) din Rusia, care adoptă

-4-
noul program al partidului, elaborat de Lenin. În lucrarea „Economicul şi politicul în epoca dictaturii proletariatului”, apărută în 1919, sunt clarificate unele probleme teoretice ale trecerii de la capitalism la socialism, iar în articolul „Marea iniţiativă”, din acelaşi an, sunt înfăţişate trăsăturile fundamentale ale socialismului şi comunismului.
După terminarea războiului civil, Lenin conduce munca de refacere a economiei naţionale, elaborează planul de electrificare a ţării şi planul politicii economice în perioada dictaturii proletariatului. În acelaşi timp este preocupat de problemele vieţii interne de partid, privitoare la unitatea rândurilor partidului, la conducerea colectivă, la folosirea criticii şi autocriticii, etc. În anul 1920 scrie lucrarea „-Stîngismul- boala copilăriei comunismului”, o strălucită prezentare a strategiei şi tacticii partidului. La 20 noiembrie, 1922, Lenin, grav bolnav, rosteşte ultima sa cuvântare, în faţa plenarei Sovietului din Moscova. În ianuarie-februarie 1923 Lenin îşi dictează ultimele sale articole: „Pagini de jurnal”, „Despre cooperaţie”, „Cum să organizăm Rabkrinul”, „Despre revoluţia noastră”, „Mai bine mai puţin, dar mai bine”. Aceste articole reprezintă etapa finală de elaborare de către Lenin a planului de construire a socialismului în U.R.S.S., punând astfel bazele economiei politice a socialismului.
Principalele probleme abordate în această etapă erau industrializarea, reorganizarea socialistă în agricultură, revoluţia culturală, alianţa dintre muncitori şi pentru existenţă paşnică, întrecerea cu ţările capitaliste, etc.
Opera lui V.I. Lenin vădeşte o profundă cunoaştere a luptei revoluţionare nu numai din Rusia ci şi din diferite alte ţări; numeroase referiri la România scot în evidenţă interesul cu care Lenin urmărea evenimentele sociale, economice şi politice din ţara noastră, lupta revoluţionară a poporului muncitor. În legătură cu răscoala din 1907, Lenin face o serie de adnotări pe textul proiectului de rezoluţie intitulat „Împotriva prigonirilor din România”, propus de delegaţia română la şedinţa plenară a Congresului din Stuttgart al Internaţionalei a II-a de la 24 august 1907. În aceste adnotări iese în relief aprecierea pozitivă pe care Lenin o dădea căii revoluţionare alese de ţărănimea română. V.I. Lenin a avut unele legături directe cu fruntaşii mişcării muncitoreşti şi sindicale din ţara noastră, cum reiese, de pildă, din scrisoarea adresată de către el în anul 1911 lui I.C. Frimu. În diferite lucrări, Lenin s-a referit la faptul că România înainte de anul 1918 se afla încă în faţa desăvârşirii unităţii naţionale. În articolul „Statistică şi sociologie” (scris în ianuarie 1917), Lenin arăta că un foarte

-5-
mare număr de români locuiau în afara graniţelor statului naţional român şi trăgea concluzia că „în general –construcţia de stat- în direcţia burghez-naţională nu s-a terminat” în România şi în celelalte state balcanice . Într-o serie de articole, Lenin menţionează avântul mişcării muncitoreşti din România după Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie.
În România, unele lucrări ale lui Lenin au fost traduse şi publicate începând din 1912, printre care: „Democraţia burgheză şi dictatura proletariatului” (1919), „Sarcinile imediate ale Puterii sovietice” (1920), „-Stângismul- boala copilăriei comunismului” (1921), „Statul şi revoluţia” (1926) etc.
Condiţiile grele de viaţă în care a trăit, activitatea sa încordată şi fără răgaz, urmările rănii pe care o căpătase grăbesc sfârşitul vieţii lui.
El s-a stins din viaţă la Gorki, în apropiere de Moscova, în seara zilei de 21 ianuarie 1924.

Read More

Wofgang Amadeus Mozard

Nascut in 1756,Mozart este unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii.Influentza sa este uriasa si dupa 200 de ani de la moartea sa.De la inceputul carierei, in postura de copil minune, si pana la moartea sa premature, la 35 ani, a compus piese extraordinare in cele mai diverse domenii ale muzicii.

Wofgang Amadeus Mozard ( 1756-1791) s-a nascut in orasul Salzburg situate la poalele alpilor austrieci. tatal sau, Leopold a fost un musician deja recunoscut. Dea lungul anilor el a fost caracterizat ca un om aspru, cu inima de piatra, care a incercat cu orice prêt sa se foloseasca de talentul fiului sau, dar din scrisorile lui Wolfgang reiese ca era un tata cu inima calda, grijuliu. Cariera precoce nu a creeat nici o problema fiului sau. Se presupune ca Wolfgang era incapatanat si mandru, insa din scrisorile lui reiese imaginea unui tanar cult si atent.


Succesul Precoce

Cariera copilului minune Mozard a inceput intradevar devreme, la sapte ani, cand tatal sau l-a dus intr-un turneu European. AStfel I s-a ivit ocazia sa asculte multe genuri de muzica sis a se intalneasca cu personalitatzi importante ca Johan hristian Bach. Concertele foarte tanarului Mozart nu au mai avut asha mare priza la publicul cautator de senzatii, de aceea ultimul sau turneu , in 1776, la Paris nu i-a mai adus succesul asteptat. In afara de acestea intre musician si principalul sau sustinator, arhiepiscopul din Salzburg s-a ivit un conflict. Mozart ar fi dorit sa primeasca un post nou care sa-I permita continuarea carierei de muziciandar nu I s-a oferit nimic atragator. Cand a murit mama lui, cea care-l insotea in turnee, carierea de copil minune a lui Mozart a luat sfarsit, dar s-a nascut un compositor matur.
Contrar altor mari compozitori, Mozart nu a revolutionat formele musicale. A absorbit insa esenta muzicii erei sale, si asa a crea un stil aparte, de o frumusete neintrecuta.




Prima Era Matura

Chiar daca si inainte de 1776 putea sa alcatuiasca o lista impresionanta din operele, simfoniile, concertele si piesele de camera ale sale, capodopere rasunatoare le-a compus dupa turneul de la Paris. In anul 1779 a terminat marea simfonie concertanta pentru vioara, viola si orchestra. Dupa aceasta a primit o alta comanda pentru compunerea unei “opera seria” de la teatrul curtii din Munchen. Atunci o fost creeat Idomeneo (1781)pe care l-a compus pe baza libretului abatelui Veresco. A avut un succes rasunator, datorat spiritului nou cu care se apropia de traditiile vechi ale Operei. Aceasta experienta a crescut apetitul pt. success a lui Mozart si i-a largit orizontul in domeniu artelor, dar in accelasi timp i-a crescut si frustrarea din cauza racirii relatiilor cu cei dinSalzburg. Dupa conflictul aprig dintre compositor si arhiepiscopul de Salzburg, Mozart a fost concediat. El a plecat sa-si incerce norocul la Viena, capitala Imperiului Habsburgic.
Mozart nu a fost primul compositor care a incercat sa-si cladeasca o cariera prin forte propii, dar a trit din arta era o incercare riscanta. Problemele lui au crescut cand s-a insurat si a trebuit sa poarte de grija si tinerei sale sotii. In 1782 s-a insurat cu cantareata Constanze Weber, impotriva vointei tatalui sau. Mozart s-a luptat aproape intotdeauna cu problemele financiare, totusi a compus o sumedenie de creatii superbe. Prima lui opera scrisa la viena, Rapirea din serai, a avut un success rasunator in 1782.

Cele patru mari opera

1) Nunta lui Figaro …………….. opera comica 1786
2) Don Giovanni …………..... 1787
3) Cosi fan tutte …………….. cavant cu cavant
4) Flautul fermecat …………… 1791

Read More

Winston Churchill (1874-1965)

Sir Leonard Spencer Churchill s-a născut la 30 noiembrie 1874 în palatul părinţilor săi , fiind primul fiu al lordului Randolf Churchill .
În familia Churchill pasiunea pentru arme s-a transmis de-a lungul a 7 generaţii astfel că şi Winston şi-a manifestat încă din copilărie atracţia pentru cariera militară ( el se juca cu soldăţei de plumb cu fratele său ,Jack ) . A urmat colegiul Harrow ,apoi Academia Regală Militară de cavalerie de la Sandhurst pe care a terminat-o al 8-lea din 150 .
În 1897-1898 a participat la înăbuşirea revoluţiei triburilor indiene , apoi a participat la cucerirea Sudanului ( publică o carte : The River War ) . Între 1899-1902 a fost corespondentul ziarului ‘Morning Post’ .În 1901 îşi începe cariera politică , fiind ales deputat din partea partidului conservator .În 1904 intră în partidul liberal unde este ales deputat pentru districtul Dunder .
În 1911 este numit prim lord al amiralităţii .În acestă postură ,Chhurchill va lua o serie de măsuri pentru aducerea la zi a tehnicii flotei , aceasta fiind în această perioadă cea mai puternică armă de apărare a Agliei .În 1915 ,după eşecul operaţiunii ‘Dardanelele’ ,Winston demisionează şi se înrolează în forţele de infanterie engleze din Franţa cu gradul de locotenent-colonel .În 1917 este numit ministru al armamentului , postură în care se ocupă de demobilizarea armatelor englezeşti ,apoi este ministru al aviaţiei între 1918-1921 .
După puenice mişcări de stradă ,în anul 1920 .guvernul de coaliţie cade ,iar Churchill ,rămas fără funcţie scrie ‘Istoria Primului Război Mondial’ ( The World Crisis , 4 vol., 1929-1939 ) . În anul 1924 se reîntoarce în politică , ca membru al partidului conservator,
şi devine ministru de finanţe până în 1929 .Încercările lui de a reforma economia englezească au generat greve generale în toată ţara . Între 1929-1939 se retrage din politică pentru ca odată cu atacarea poloniei de către germania fascistă să fie numit din nou Prim Lord al Amiralităţii .
La 10 mai 1940 ,după eşecul forţelor anglo-franceze de a apăra Norvegia şi începutul invadării Franţei de către nazişti , ministrul englez Chamberlain demisionează ,locul lui fiind luat de Winston Churchill ,care formează un nou guvern ,unul dintre cele mai strălucite din istoria Angliei .Churchill va încerca o alianţă cu franţa ,care eşuează din cauză că francezii erau pe punctul de a capitula .
În luna iunie ( 22 ) , după înfrângerea Franţei , Churchill respinge propunerea Germaniei de a încheia pace şi ordonă dezarmarea tuturor navelor franceze aflate în porturile engleze , temându-se de un atac neaşteptat .Noul ministru s-a preocupat de mobilizarea marelui imperiu britanic , fiind singura modalitate de a întrece la producţie germania şi aliaţii ei . Astfel a fost introdus serviciul militar obligatoriu şi a fost dezvoltată industria de armament .Churchill a respins orice propunere a germaniei ,iar Anglia s-a apărat eroic în lupta aeriană ,pieryând 730 de avioane în timp ce germanii au pierdut peste 2300 .
La 12 iunie 1941 s-a încheiat acordul sovieto-britanic de luptă împotriva fascismului (deşi Churchill era un mare adversar al comunismului ) . Prin aces acord cele 2 ţări se angajau să nu încheie pace separată cu germania şi se obligau să-şi acorde ajutor reciproc ( nu se precizau însă proporţiile ) . Acesta a fost primul acord oficial al coaliţiei antifasciste . După încheierea acordului de principiu ruşii au cerut să li se recunoască graniţele din 1941 ,cerere refuzată de englezi .
La 1 octombrie , la Moscova se semnează un acord de prietenie şi se stabileşte ritmicitatea ajutoarelor engleze şi americane pentru Rusia , primele ajutoare sosind la 12 octombrie , la Arhanghelsk . Ajutorul britanic a fost acordat destul de repede în timp ce americanii au fost ceva mai rezerveţi (oricum ambele popoare au întâmpunat dificultăţi la realizarea acestui acord din cauza războiului nedrept dus de Rusia în ţările baltice şi anexarea unei părţi din Polonia etc. şi pe de altă parte a organizaţiilor anticomuniste şi sindicatelor care s-au împotrivit vehement ) . Ajutorul american a putut veni abia după extinderea legii ‘Lend and Leese’ , lege cerută printr-o scrisoare de Churchill lui Roosewelt , în urma faptului că trezoreria Angliei fusese golită de necesităţile războiului .
Prin acestă lege preşedintele Statelor Unite putea să împrumute sau să închirieze armament oricărei tări care avea o însemnătate importantă pentru apărarea Statelor Unite. La 2 noiembrie 1941 congresul american a extins această lege şi pentru Rusia . În toamna anului 1941 şi iarna ‘42-’43 convoaiele nu au întâmpinate aproape nici o dificultate din partea Germaniei şi a aliaţilor ei ,dar odată cu primăvara anului 1942 convoaiele au fost puternic atacate ,o parte din ajutoare pierzându-se .Ca o contramăsură ,convoaiele au fost mai putenic apărate şi s-au folosit rute ocolitoare .Aceste ajutoare au fost esenţiale pentru Rusia în anii ‘41-’42 ,până s-a putut mobiliza industria de armament rusească .În anii ‘41-’42 ajutoarele au reprezentat 15-20 % din producţia de război rusească iar pe întreaga perioadă a războiului ajutoare au reprezentat doar 4 % .La sfârşitul războiului livrările americane pentru rusia depăşeau suma de 9,5 miliarde dolari .
La 14 august 1941 Marea Britanie şi SUA au publicat Carta Atlanticului ,pact la care a aderat şi Rusia la 1 ianuarie 1942 ,în schimbul promisiunii deschiderii unui al doilea front în vest .Principiile Cartei Atlanticului au fost următoarele :
1. Nici un fel de mărire teritorială .
2. Nici un fel de modificări teritoriale fără consimţământul popoarelor interesate .
3. Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele .
4. Accesul liber al tuturor popoarelor la pieţele internaţionale şi la materii prime .
5. Dezvoltarea economiei şi a asistenţei sociale .
6. Pace stabilă şi garantată .
7. Libertatea navigaţiei pe mare .
8. Dezarmarea puterilor agresoare .
Acest tratat se referea doar la popoarele din Europa ,el fiind brutat încălcat în alte continente .Churchill a declarat ulterior că el nu a fost numit prim-ministru ca să îngroape Imperiul Britanic .
La 28 noiembrie –3 decembrie 1943 s-a desfăşurat la Teheran o conferinţă la care au participat cele 3 mari puteri .Aici s-a hotărât sprijinirea popoarelor cotropite da fascişti pentru redobândirea independenţei .Astfel partizanii din Zugoslavia aveau să fie sprijiniţi cu echipament militar cât mai mult posibil şi cu operaţiuni de comando .În ceea ce priveşte România Churchill era de părere că trebuie sprijinit naţionalist – ţărănistului Iuliu Maniu , încurajându-se astfel rezistenţa poporului român în faţa cererilor guvernului hortyst .
După terminarea războiului ,Churchill pierde alegerile din iunie-iulie 1945 .În anii următori de opoziţie Churchill scrie lucrările ‘The Secound World War’ şi ‘A History of English Speaking People’ .În 1953 primeşte Premiul Oscar pentru literatură .
În 1951 devine pentru a doua oară prim-ministru .În anii ‘53-’54 Churchill a încercat să reînnoiască relaţiile diplomatice dintre Anglia şi Rusia (deteriorate după sfârşitul războiului ) prin contacte şi conferinţe diplomatice .La 5 aprilie 1955 şi-a prezentat demisia ,la vârsta de peste 80 de ani ,recunoscând diminuarea capacităţilor sale .A continuat să reprezinte Woodfort în Camera Comunelor .
S-a stins din viaţă la 24 ianuarie 1965 ,cu el dispărând o mare personalitate a secolului XX .

Read More

Vladimir Ilici Lenin (1870-1924)

Vladimir Ilici Lenin, important om politic rus, s-a născut pe data de 22 aprilie 1870 la Simbirsk, pe cursul mijlociu al Volgăi. A luat contact cu mişcarea revoluţionară în timpul studenţiei, la Kazan.
În 1893 s-a mutat la Sankt Petersburg, unde, în anul 1895 a participat la crearea “Uniunii de luptă pentru eliberarea clasei muncitoare”. Din această cauză, în acelaşi an a fost arestat şi închis, apoi, în 1897 a fost deportat în Siberia până în 1900, când a emigrat în Elveţia, unde a întemeiat ziarul “Iskra”.
La Congresul al II-lea al P.M.S.D.R. (1903) a pus bazele partidului comunist al bolşevicilor. După înfrângerea revoluţiei (1905-1907), emigrează din nou în străinatate, până în aprilie 1917, când revine la Petrograd şi se pronunţă în favoarea instaurării imediate a republicii sovietelor, ca formă de stat a dictaturii proletariatului.
În perioada 1917-1924 este preşedintele guvernului sovietic (Consiliul Comisarilor Poporului), de numele său fiind legate primele decrete ale Puterii sovietice (“Decretul asupra păcii”, “Decretul asupra pământului”). Lenin a recurs la aplicarea, pe scară largă, a violenţei şi cruntei represiuni împotriva forţelor politice de opoziţie, a clerului şi intelectualilor; tot el este cel care a iniţiat crearea Internaţionalei a III-a Comuniste în1919.
Adept al ideilor lui Marx şi Engels, Lenin a militat pentru crearea “partidului de tip nou”, în jurul unui nucleu al “revoluţionarilor de profesie”, considerându-l cel mai important mijloc al luptei revoluţionare.
După instaurarea puterii sovietice din octombrie şi Războiul civil, în Rusia s-a declanşat o puternică criză economică şi politică, relevată de răscoala marinarilor din Kronstadt, susţinători, până atunci, ai puterii sovietice, ceea ce l-a determinat pe Lenin să renunţe la “comunismul de război”, hotărând înlocuirea acestuia cu N.E.P.-ul.
În octombrie 1922, Lenin s-a îmbolnăvit grav (hemiplegie), iar din luna decembrie nu a mai luat parte la activitatea politică. A murit pe 21 ianuarie 1924, dezamăgit de eşecul “revoluţiei comuniste” în Europa şi de poziţia proeminentă dobândită de Stalin, la a cărui ascensiune contribuise hotărâtor.


Bibliografie: Marcel D. Popa “Dicţionar enciclopedic”,vol IV
editura Enciclopedica, Bucureşti,2001.
Enciclopedia ’Encarta’ 2000.

Read More

Vladimir Ilici Lenin (Ulianov)

La 10 aprilie 1870 se naşte la Simbirsk, V. I. Lenin.
La 1 martie 1887 Lenin îşi începe activitatea revoluţionară participând la o acţiune a studenţilor din Kazan.
De tânăr şi-a format o cultură politico-revoluţionară, citind lucrările lui Karl Marks care au fost traduse pentru prima dată în Rusia, printre care şi “Kapitalul”.
Bucurându-se de prestigiu în rândurile tineretului, a fost unul din liderii mişcărilor revoluţionare ale tineretului rus.
În vara lui 1894 apare ilegal cartea lui Lenin “Ce sunt prietenii poporului şi cum luptă ei împotriva social-democraţilor”. În această lucrare se formulează ideea hegemoniei proletariatului.
În 1895 Lenin ia conducerea organizaţiei “Uniunea de luptă pentru eliberarea clasei muncitoare”. S-a format prin unirea cercurilor marksiste din Petersburg.
După modelul acesteia iau fiinţă uniuni în mai multe oraşe ale Rusiei.
În mai-iunie 1896 Lenin şi uniunea condusă de el organizează greva generală a muncitorilor textilişti din Petersburg.
În 1898, 1-3 martie, are loc primul congres al organizaţiilor social-democrate la Minsk. Se hotărăşte crearea Partidului Muncitoresc Social-Democrat din Rusia (P.M.S.D.R.).
În 1899, apare cartea lui Lenin “Ce-i de făcut”, cu rol important în lupta pentru organizarea unui partid markist-revoluţionar în Rusia.
P.M.S.D.R. a fost scos înafara legii, de aceea îşi mută sediul în străinătate.
În 1903, 30 iulie are loc al II-lea Congres al P.M.S.D.R., la început la Bruxelles apoi la Londra. Se adoptă programul leninist propus de Lenin si bolşevici. Se crează partidul marksistrus.
În 1905, 12 aprilie, are loc Congresul al III-lea al P.M.S.D.R. la Londra. Se adoptă planul strategic al partidului în revoluţie şi linia sa tactică, principala sarcină fiind considerată organizarea insurecţiei armate, şi după victorie, a dictaturii democrat-revoluţionare a proletariatului şi a ţărănimii.
În niembrie 1905, Lenin se reîntoarce în Rusia din emigraţie.
În 1906 10-15 aprilie are loc la Stockholm Congresul IV al P.M.S.D.R., în statut se include formularea bolşevică centralismul democratic.
Îm 1917 august-septembrie Lenin scrie “Statutul şi revoluţia”, în care dezvoltă teoria marksistă a statului. La 7 octombrie 1917 are loc sosirea ilegală a lui Lenin din Finlanda la Petrograd. La 10 octombrie 1917 are loc şedinţa Comitetului Central al partidului bolşevicilor. Lenin pune problema organizării imediate a insurecţiei. Se alege Biroul Politic în frunte cu Lenin.
În 24-25 octombrie 1917 izbucneşte Marea Revoluţiei Socialistă din Octombrie. Au loc puternice demonstraţii de stradă în principale oraşe din Rusia. Sovietele (organe ale puterii de stat centrale si locale din fosta Uniune Sovietică) din principale oraşe Petrograd, Moscava, Kiev, Harkov, Kazan şi alte circa 250 de soviete din întrega ţară sunt controlate de bolşevici şi trec de partea revoluţiei.
La 7 noiembrie are loc victoria definitivă a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. Guvernul provizoriu este răsturnat şi Comitetul Militar Revoluţionar lansează apelul “Către cetăţenii Rusiei”, prin care anunţă instaurarea Puterii Sovietice.
Se crează primul guvern sovietic, Consiliul Comisarilor Poporului în frunte cu Lenin şi alegerea Comitetului Executiv Central din Rusia, organ Suprem al puterii.
La 30 august 1918 are loc un atentat nereuşit asupra lui Lenin.
În 6-8 martie 1918, la Congresul VII al P.M.S.D.R. se adoptă noua denumire a partidului: Patidul Comunist (bolşevic) din Rusia.
La 30 decembrie 1922 are loc primul Congres al Sovietelor din U.R.S.S. la Moscova: adoptarea declaraţiei şi acordul privind constituirea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.)
În 6 iulie 1923 se adoptă prima Constituţie a U.R.S.S.
La 21 ianuarie 1924 încetează din viaţă Lenin.
La 26 ianuarie 1924 are loc schimbarea denumirii Petogradului în Leningrad.


BIBLIOGRAFIE: Istoria lumii în date

Read More

Unirea de la 1 decembrie 1918

A. Revoluţia Burghezo - Democratică
din Transilvania (1918)


1.Destrămarea şi prăbuşirea Imperiului habsburgic:
În toamna anului 1918 criza politică din monarhia austro-ungară a atins punctul culminant. În timp ce lupta revoluţionară submina din interior Imperiul habsburgic, situaţia militar-strategică a Puterilor Centrale pe toate fronturile se apropia de dezastru. La 15 septembrie 1918 armatele Antantei au rupt frontul din Macedonia, obligând Bulgaria să ceară armistiţiu, ceea ce a constituit o mare lovitură si pentru Austro-Ungaria.
Ocuparea Bulgariei de către armatele Antantei a adus la restabilirea legăturii României cu trupele aliate de la Salonic. A fost anulată pacea impusă României la Bucureşti de Puterile Centrale; România s-a pregătit să decreteze cea de-a doua mobilizare. În Serbia, generalul Franchet d’Esperey îşi deplasa trupele în direcţia Ungariei, ceea ce deschidea armatelor Antantei drumul spre sud-estul Austro-Ungariei.
În timp ce deznodământul războiului se întrevedea, în ţările beligerante s-a manifestat cu putere criza revoluţionară. Pe fondul dezvoltări social-politice interne, al contradicţiilor si conflictelor provocate de războiul imperialist, care se desfăşura de peste patru ani, cu tot cortegiul său de mizerii si suferinţe, şi sub impulsul dat de Marea Revoluţie Socialistă, care a dus la prăbuşirea imperiului ţarist şi la instaurarea primului stat socialist din lume, oamenii muncii din lumea capitalistă , in frunte cu clasa muncitoare, si-au intensificat lupta împotriva exploatatorilor şi asupritorilor din propria ţară, împotriva imperialiştilor, pentru instaurarea păcii, pentru dobândirea de drepturi si libertăţi democratice, pentru transformarea revoluţionară a societăţi.
Începând cu toamna anului 1918, ţările capitaliste au fost zguduite de puternice cataclisme sociale: răscoale, revoluţii burghezo-democratice si revoluţii proletare. Redând tabloul situaţiei revoluţionare din toamna anului 1918 din Europa, gazeta ,,Socialismul” ,organul central al Partidului socialist din România scria: ,,Sub imboldul foametei, a mizeriei, a anilor nesfârşiţi de război şi pildei Rusiei, muncitorimea mondială a început să se agite şi mişcarea revoluţionară a pus stăpânire pe Bulgaria, a descompus Austro-Ungaria într-un număr de state naţionale şi a transformat într-un ocean furtunos marea împărăţie a Germaniei… Tronurile se rostogolesc, privilegiile se duc si contagiunea revoluţionară se întinde ameninţând existenţa regimului capitalist de pretutindeni.”
În lunile septembrie-octombrie 1918 ale războiului mondial lupta maselor populare în monarhia Austro-Ungară a luat o extindere nemaicunoscută până atunci. Muncitorii din Austria, Ungaria, Cehia, Transilvania, Bucovina, Croaţia, Voivodina, Slovacia, Galiţia, etc. au declanşat mari bătălii de clasă, concretizate prin numeroase greve si demonstraţii împotriva războiului, pentru încheierea imediată a păcii, pentru pâine, republică, libertăţi şi drepturi democratice. Masele largi de ţărani de toate naţionalităţile din imperiu şi-au intensificat lupta pentru lichidarea relaţiilor semifeudale, încercând in mod spontan să intre in posesiunea pământurilor moşerieşti. S-au semnalat pe tot cuprinsul monarhiei Austro-Ungariei încercări de răfuială ale ţăranilor cu exploatatorii, pe calea incendierii conacelor moşiereşti şi a distrugerii averilor lor.
La 30 octombrie 1918, la Viena, muncitorii au declarat grevă generală. În întreaga Austrie au avut loc mari demonstraţii sub lozinci republicane. Sub impulsul mişcării largi de masă, Adunarea naţională provizorie a proclamat la 12 noiembrie 1918 Republica Austria.
Revoluţia Burghezo-democratica lichidase monarhia dualista habsburgica. Şi-a încetat existenta unul dintre imperiile cu o orânduire birocratică, semifeudală, bazată pe exploatarea popoarelor. Pe ruinele fostei monarhii austro-ungare - ,, închisoarea a popoarelor ” – s-au format noi state naţionale independente: Austria , Cehoslovacia, Polonia şi Ungaria, iar altele, cum a fost cazul României şi Serbiei, si-au desăvârşit unitatea lor.
Destrămarea imperiului anacronic, peticit, habsburgic şi apariţia pe harta lumii a unor state noi, precum şi desăvârşirea statului naţional al altora, au constituit un proces legic de o deosebită semnificaţie istorică-progresistă in dezvoltarea popoarelor din Europa centrala si sud-estică.
Ţările Antantei au fost puse astfel in faţa unui fapt împlinit în momentul deschiderii Conferinţei de pace de la Paris, care a consfinţit destrămarea Austro-Ungariei, constituirea noilor state si desăvârşirea unităţii celorlalte.


B. Marea Adunare Naţională
Constituantă de la Alba-Iulia

1.Pregătirea marii adunări naţionale constituante a românilor de la Alba-Iulia:
În cursul lunilor octombrie-noiembrie 1918, în Transilvania revoluţia burghezo-democratică se desfăşura cu repeziciune. Programul revendicărilor cu caracter social pentru care militau forţele sociale progresiste, in deosebi mişcările muncitoreşti şi ţărăneşti se împletea strâns cu cel al emancipării naţionale, pentru unirea Transilvaniei cu România. Acest act istoric nu putea fi opera maselor largi populare, a întregului popor român.
Ideea convocării unei Adunări Naţionale Constituante care să constituie expresia voinţei unanime de Unire a Transilvaniei cu România a veni din partea socialiştilor.
Pregătirea Marii Adunări Naţionale Constituante de la Alba-Iulia s-a făcut într-un timp relativ scurt. Ea a constituit momentul de apogeu al luptei naţionale a românilor, a fost un eveniment revoluţionar in cursul căruia s-au ridicat marile probleme care stăteau în faţa poporului român: desăvârşirea statului naţional unitar roman, înfăptuirea reformei agrare democratice, asigurarea egalităţii în drepturi pentru naţionalităţile conlocuitoare, lupta pentru cucerirea unui regim politic democratic.
Anunţând popoarele lumii voinţa si hotărârea sa, naţiunea română declară prin manifest ca ea ,,din ceasul acesta, oricum ar decide puterile lumii, este hotărâtă a pierii mai bine decât a suferii mai departe sclavia şi atârnarea…”. În vederea realizării acestui deziderat, în încheierea manifestului se cerea sprijinul întregii populaţii române din Transilvania, care ,,spera şi aştepta ca în năzuinţele ei pentru libertate o va ajuta întreg neamul românesc, cu care una vom fi de aici înainte in veci ” .Manifestul, opera lui Vasile Goldiş, care prin intermediul staţiei de telegrafie din Praga a fost difuzat in lumea întreagă a produs consternare in sânul unor cercuri aristocratice ungureşti.
Marea Adunare Naţională, simbol al afirmării hotărâtoare a poporului de a-şi hotărî singur soarta, a fost convocată pentru ziua de 1 Decembrie 1918. Militanţii români pentru unirea Transilvaniei cu România avea o largă concepţie democratică despre unire, care o concepeau nu prin înlocuirea unui jug cu altul, ci prin asigurarea condiţiilor prielnice de dezvoltare a românilor, cât şi a naţionalităţilor conlocuitoare. Acest deziderat îl vedeau realizându-se nu prin forţă, ci în mod profund democratic, prin afirmarea deschisă a voinţei întregului popor. Consiliul naţional român din Orăştie popularizând, prin ziarul cu titlul semnificativ ,,Libertatea” , convocarea Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia, adaugă:,, Această adunare este chemată să hotărască asupra sorţii neamului românesc si să exprime voinţa nestrămutată a naţiunii române, care pretinde sus si tare unirea naţională .
Anunţând programul Adunării Naţionale Constituante a naţiunii unite din Transilvania, Comitetul organizatoric adresează următorul apel: ,,Fraţi români, locul cel mai istoric al neamului vă aşteaptă cu braţele deschise, veniţi deci să-l atingeţi cu pasul vostru, ca să simţiţi fiorul ce l-a mişcat odată pe marele voievod cu numele de arhangheli, pe martirii Horea, Cloşca si Crişan, pe craiul munţilor, Avram Iancu, şi pe toţi cei care au început şi lucrat la realizarea Visului de veacuri pe care noi cei de azi îl vedem ca pe răsăritul cel mai strălucit al celei mai senine zile a neamului românesc".
Un deosebit de vibrant apel adresat femeilor române îl făcea Elena Pop: ,,Până unde străbate graiul nostru dulce, românii din patru unghiuri vor veni cu toţii, invocând cerul si pământul ca mărturie să le fie jurinţei lor solemne. Grăbiţi-vă…”.
De menţionat că numeroşi muncitori aparţinând naţionalităţilor conlocuitoare de pe teritoriul Transilvaniei, considerând justa voinţă de unire naţională a poporului român, se declarau pentru înfăptuirea acestui deziderat pe baze democratice. Astfel muncitorii maghiari din Valea Jiului, alături de cei români, discutând în Consiliul muncitoresc problema unirii Transilvaniei cu România, au fost pentru această înfăptuire şi pentru transformarea ţării într-un stat democratic. Unul dintre conducătorii Consiliului muncitoresc din Petroşani, la o adunare convocată la 26 octombrie-8 noiembrie 1918 de Partidul naţional român, declara :,,Nu vă punem piedici in calea realizării unităţii voastre naţionale…Trecutul care a prădat muncitorimea şi care a pus biruri grele pe umerii voştri, politica greşită faţă de naţionalităţi, s-a sfârşit…Şi voi aţi fost subjugaţi şi jecmăniţi, pământul acesta de pe care v-a alungat statul maghiar şi capitalismul al vostru a fost…Dar nu poporul maghiar v-a alungat la marginea pădurii. Nu! Capitalismul v-a alungat statul, aici capitalismul n-are naţionalitate. Naţionalitatea lui este banul, puterea blestemată care de-o potrivă apasă pe muncitorul român şi maghiar sau german”.


2.Desfăşurarea marii adunări naţionale de la Alba-Iulia (1 Decembrie 1918):

În Transilvania, convocarea, in numele Marelui Sfat al naţiunii romane, a Marii Adunări Naţionale la Alba-Iulia – cetate istorica a neamului nostru, unde pentru prima data s-au unit sub Mihai Viteazu toate provinciile româneşti – a fost primita cu mare entuziasm de toate cercurile româneşti, indiferent de vederile lor politice si sociale. Aceasta convocare a fost in atenţia guvernului Kàrolyi, care voia s-o zădărnicească.
Planul desfăşurării concrete a adunării de la Alba-Iulia, iniţiat si aprobat de consiliul naţional central, a fost în amănunţime pregătit de dr. I. C. Pop împreuna cu căpt .Fl. Medrea; ultimul încă de la 15 noiembrie 1918 ,, a început luarea masurilor in vederea tinerii adunării naţionale” . El cuprindea organizarea propagandei, asigurarea circulaţiei, încartiruirea, alimentarea, ordinea si siguranţa însăşi a Adunării naţionale. Propaganda a fost încredinţată lui Ioan C. Pop, iar încartiruirea si siguranţa maselor populare participante a fost asigurata pe tot teritoriul judeţului Alba. Au fost instituite gărzi militare romane in toate gările, s-a asigurat linia ferata, podurile, tunelele si şoselele din puntele principale. In acest scop au fost concentraţi aproximativ 3.000 de soldaţi numai de pe teritoriul judeţului Alba. La aceştia s-au mai adăugat formaţiunile militare care au sosit din alte judeţe, dintre care amintim un batalion din regiunea Sibiu, sub comanda capit. Vasile Barbu ; efectivul unei jumătăţi de batalion din Cluj, sub comanda maiorului Cortuţiu si a locotenenţilor Utalea, Victor Epureanu si Svoze.
Masurile de paza si de siguranţa au fost luate deja cu doua zile înainte de ziua adunării. Ele au constat din următoarele:
1. Siguranţa in oraş , asigurata prin puternice pichete repartizate pe sectoare, apoi plasaţi pe acoperişurile caselor si turnurilor de biserici de unde se domina.
2. Siguranţa in cetate , in primul rând fiind ocupata sala cercului militar de un puternic detaşament militar sub comanda căpitanului Ioan F. Negruţiu. Aici urma sa se tina adunarea. Apoi alte masuri de paza luate in diferite puncte ale cetăţii .
3. Asigurarea circulaţiei , prin cordoane armate ; la intrări si încrucişări de drumuri, indicaţiunile erau date de către ofiţeri si subofiţeri.
4. Asigurarea adunări pe câmpia Albei-Iulii , prin pichete, posturi fixe, alimentate de detaşamente puternice de la cazărmile apropiate. Câmpia era înconjurata la mari distante d un cordon de soldaţi prin care nu se putea trece decât in grupuri compacte, ori având legitimaţie speciala.
5. Pentru a prevenii vreun atac din afara , clădirea Adunării naţionale si a întrunirii poporului a fost înconjurata cu trei cordoane de avan-posturi, care erau tot mai răzleţe spre punctele periferice si al căror cerc extrem era in afara de bătaia pustii. In pădurile si dealurile ce împrejmuiesc Alba-Iulia, acestea comunicau intre ele prin telefon si patrule.
Dar pregătirea adunării si deplasarea delegaţilor spre Alba-Iulia n-a fost de loc uşoara. Agenţi ai forţelor retrograde s-au dedat la numeroase provocări contra delegaţilor si a maselor ce doreau sa participe la istoricul eveniment.
Marea Adunare naţionala constituanta a romanilor din Transilvania s-a desfăşurat în deplină libertate. Prin forma sa de organizare, prin participarea larga a maselor, a delegaţilor aleşi prin votul unanim al populaţiei din întreaga Transilvanie, Adunarea naţională de la Alba-Iulia a căpătat un profund caracter plebiscitar, reprezentând populaţia romaneasca majoritara pe aceste meleaguri, care era in drept să hotărască asupra soartei sale.
In felul acesta, la 1 decembrie 1918 , Adunarea constituanta a romanilor a hotărât in unanimitate unirea Transilvaniei cu România. Factorul hotărâtor care a dus la realizarea Unirii Transilvaniei cu România a fost lupta activa a muncitorilor, ţăranilor, cărturarilor.


3.Ecoul marii adunări constituante de la Alba-Iulia:

Actul unirii Transilvaniei cu România pecetluit la Alba-Iulia, a avut un puternic ecou atât in tara cat si in străinătate.
Pe adresa Marii Adunări naţionale de la Alba-Iulia au sosit zeci si zeci de telegrame de la numeroşi romani din Transilvania, care îşi manifestau astfel solidaritatea si adeziunea la hotărârile adunării.
Astfel Sfatul naţional roman din Lupeni scria : ,,Dorim din inima succes. Trăiască conducătorii ”. Mureşan, in numele Sfatului naţional roman din Petrila si Petroşani trimitea telegramele : ,, Aderam la rezoluţiunea Adunării naţionale romane “.
Unirea realizata la 1 Decembrie 1918, la Alba-Iulia, pe baza dreptului de autodeterminare a naţionalităţilor a constituit un act legic, obiectiv. Partidul socialist si Uniunea sindicala din România saluta ,, cu bucurie dezrobirea naţionala a poporului roman din provinciile subjugate ”--- se arata in declaraţia Comitetului Executiv al Partidului socialist si a Comisiei generale Provizorie a sindicatelor din România din februarie 1919 - , si se angajează sa respecte ,, legămintele de unire hotărâte “ .

Read More

UNIREA MOLDOVEI CU MUNTENIA

-infrangerea revolutiilor de la 1848-1849 a fost urmata de revenirea la regiunile absolutiste.
-intre 1853-1856 se desfasoara razboiul Crimeii; Rusia declara razboi Turciei dar cu ajutorul Angliei si Frantei, Rusia este infranta.
-razboiul Crimeii a creat un cadru favorabil luptei pentru unitatea nationala.
-dupa 1848-Unirea principatelor devine cel mai important obiectiv al miscarii nationale.
In fruntea miscarii unioniste se afla revolutionarii de la 1848 nevoiti sa activeze in strainatae.
-centrul de activitate al emigratiei romanesti se fixeaza la Paris.
-in contextul creat de razboiul Crimeii si de congresul de pace de la Paris problema romaneasca devine problema europeana.
Franta:-este favorabila unirii principatelor.
Prusia si Sardinia:sustin cauza romaneasca pentru ca astfel isi sustineau propria lor cauza.
Rusia: isi modeleaza altitudinea dupa cea a Frantei.
Anglia: este la inceput pentru unire, dupa aceea impotriva unirii.
Imperiul Otoman si Imperiul Austriac:- sunt impotrivaunirii principatelor.
Ad-hoc:- adunari reprezentative si consultativa, formate special pentru a se pronunta in problema Unirii.
-in 1856- partizantii unirii se constituie in partida nationala.
-in anul 1857- au loc alegeri pentru adunarile ad-hoc.
-Alwgerile din Moldova au fost falsificate.
- In octombrie 1857- M. Kogalniceanu a publicat Programul “Partidei nationale” suspectarea autonomiei, unirea intr-un singur stat, puterea legiutoare reprezentativa.
- In vara anului 1858, reprezentantii marilor puteri intrunit la Paris au colaborat o conventie –constitutia principatelor.
- Statul nou format trebuia sa se numeasca “Principatele Unite ale Mold.si Sardiniei”.
- Candidatul propus Al. I. Cuza a fost ales in umanitate, Domn al Moldovei la 5 ionuarie 1859.
- La 24 ianuarie 1859 este ales ca domn al T.R. Al I. Cuza.
Al. I. Cuza:(24-ian.1859-11 febr. 1866)
- a reusit sa puna bazele Romaniei moderne
- Cuza a urmarit:- recunoasterea dublei alegeri
- a) pe plan extern: -in martie 1859 Franta, Anglia, Rusia, Sardinia si Prusia
- recunosc dubla alegere
- in septembrie 1859 puterile ostile Poarta si Austria recunosc unirea, dar numai pe timpul domniei lui Cuza.
- B) pe plan intern: -se realiza unificarea administrativa
- Unificarea serviciului de vama, telegraful, moneda, 24 ianuarie zi nationala.
- O singura stema, o singura capitala
- In toamna lui 1860 Cuza este primit de sultan au onorurile cuvenite unui
- In septembrie 1861+marile puteri recunosc unirea+pe timpul domniei lui Cuya
- 24 ianuarie 1862. Adunarea legislativa unica.
- ReformeŞ
- A)seculariyarea averilor manastiresti
- B)legea agrara ; c) reforma invatamantului
Transilvania si Banatul,Bucovina: si partile UNGURESTI in timpul REGIMULUI NEABSOLUTIST si LIBERAL (1849-1867)
- in martie 1849, Francisc Iosif, va sanctiona Constitutia princare acorda autonomia provinciilor istorici
- dupa 1849-se introduce in imperiu un regim neabsolutist.
- In 1853 are loc ridicarea la rangul Mitropolic a Episcopiei Unite de la Alba –Iulia si Fagaras.
- Dupa 1860 se introduce in imperiu un regim liber
- In 1863-Dieta de la Sibiu
- In 1864 – epicopul Andrei Sagma e ridicat la rangul de mitropolit
- In 1861-la Sibiu s-a construit ASTRA.
BUCOVINA
- Carturari romani actioneaza pentru introducerea limbii romane in institutiile de invatamant
TRANSILVANIA, BANAT, BUCOVINA si partile unguresti in timpul regimului dualist (1867-1877)
- Austria icheie un pact cu burghezia
- Imperiul se imparte in doua parti
BASARABIA
- Din 1867 limba romana este interzisa si devine obligatorie limba rusa
- Din 1871 Basarabia devine a Imperiului Rus
- Din 1848 se produce o noua incalcare a drepturilor nationale

Read More