Sparta

In Grecia Antica , marea rivala a Atenei era Sparta. Statul si imprejurimile sale erau asezate in Peloponez , o peninsula din Sud-Vestul Atenei. Sparta era capitala teritoriului Laconia.
De la luptatori ei, cu “inima de fier” ai orasului a venit adjectivul “spartan”. Sparta nu se lauda cu arta, invatamantul sau cladiri superbe, ci cu barbatii curajosi ce serveau cu credinta orasul. Atenienii, cu templele si statuile lor frumoase, cu poezia si filozofia, dominau viata intelectuala a lumii. In final, insa, Sparta a avut suprematie politica temporara asupra dusmanului sau cult.
Guvernul spartan a fost fondat pe principiul ca viata fiecarui individ de la nastere, apartinea total statului. Batranii orasului-stat inspectau noii nascuti, ordonand ca cei slabi si blonavi sa fie dusi langa o prapastie si lasati sa moara. Prin acest procedeu, Sparta spera sa se asigure ca numai cei sanatosi, din punct de vedere fizic sa supravietuiasca.
Copii, care erau lasati sa traiasca, erau supusi unei disciplini severe. La varsta de 7 ani, baietii erau luati din grija parintilor si impartiti in grupe mici. Cei mai curajosi si puternici erau numiti capitani. Baietii dormeau in dormitoare, pe paturi grele facute din papura. Ei mancau supa de carne neagra si alte mancaruri de proasta calitate, purtau cele mai simple haine. Spre deosebire de baietii din Atena, ei petreceau putin timp invatand muzica si literatura. In schimb baietii erau antrenati zilnic in gimnastica si exercitii militare. Ei invatau ca retragerea sau predarea era rusinoasa. Invatau sa suporte durerea fara nici un argument si sa indeplineasca toate ordinele fara intrebare.
Baietii erau lasati mult timp infometati si erau incurajati sa fure pentru a manca. Acest lucru nu se facea pentru a-i invata sa devina infractori sau criminali, ci pentru ai invata pe baiati sa fie perspicace in lupta. Daca ii prindeau furand erau biciuiti. Se spunea ca un baiat spartan, care a furat o vulpe ca sa o manance, lasa animalul pe care il ascunsese in hainele lui sa il muste, suportand durerea fara sa tipe si sa fie prins. Fetele erau educate in clase cu un sistem similar baietilor, dar mai putin sever.
Disciplina crestea si mai mult cand baiatul ajungea la maturitate. Totii barbatii intre varsta de 20-60 de ani erau in armata si chiar daca se casatoreau, ei trebuiau sa manance, sa doarma in baraci militare. Le era interzis sa aiba aur si argint, banii lor constand numai in bari de fier.
Cantecele de razboi le era singura muzica, iar educatia literara era putina. Luxul nu le era permis nici in vorbire. Vorbeau putin si concis, direct la subiect. Aceasta vorbire se numea laconica si provenea din numele tinutului in care se afla Sparta, Laconia.
In Laconia erau trei tipuri de civilizatie. Civilizatia spartana, care traia in oras si avea drepturi politice, se ocupa numai cu antrenamentul militar. Civilizatia “peroikoi”, care traia in satele din imprejurimile oraselor, era libera, dar nu avea drepturi politice. Locuitorii erau negustori si mecanici, ocupatii interzise spartanilor.
Helotii erau serbi ( avand o viara mai buna decat sclavi), legati de glie. Ei erau fortati sa cultive solul pentru cetatenii carora le apartinea pamantul. Acesti tarani serbi ale caror casatorie si copii nu le controla statul atat de strict, erau cei mai numerosi, iar de cele mai multe ori isi urau stapanul. Numai o organizatie a luptatorilor spartani i-a tinut sub control.
O alta organizatie ciudata a Spartei era guvernul ei care era condus de catre doi regi. Ei serveau ca inalti preoti si mari conducatori in razboaie. Fiecare rege il verifica pe celalalt. Mai era un fel de cabinet compus din cinci barbati, care exercitau o mare atentie asupra legii, ce a devenit mai tarziu o putere. Un senat sau un consiliu format din 30 de batrani detinea puterea legislativa. Acest senat era format din cei doi regi si 28 de barbati alesi dintre cetatenii cu varsta de peste 60 de ani.


Sparta in timpul razboiului
Armatele spartane (de obicei mici ca numar) erau foarte bine antrenate. Fiecare soldat era inspirat de catre dorinta de a invinge sau de a muri. Soldatii spartani ucisi in lupta erau dusi acasa pe scuturile lor. Printre cele mai eroice realizari ale Spartei, a fost actiunea purtata de razboinicii ei la batalia de la Thermopylae in 480 i.c., in timpul razboiului persan.
Se spune ca in secolul IX i.c., Lycurg a facut o constitutie. Cu disciplina dura Sparta a cucerit state invecinate, pana a luat controlul intregului Peloponez.
Cel mai mare rival al Spartei a fost Atena. Acest oras era conducatorul statelor din nord si pentru un timp a intregii Grecie. Rivalitatea a ajuns la un punct inalt in timpul razboiului peloponez (431-404 i.c.), ce a dus la distrugerea Atenei si la suprematia Spartei.
Din cauza tiraniei spartanilor, popoarele cucerite si oamenii fara drepturi s-au rasculat si au micsorat numarul de soldati, ce erau antrenati special, pana au ramas cativa. Dupa aproape 30 de ani dominatie spartana, thebanii (locuitorii Thebei) au invins Sparta in anul 371 i.c. si i-a sfarsit puterea.
Razboiul cu Atena slabise multe orase-state. Slabiciunilor lor au fost avantaje Macedoniei si regelui ei, Filip II. A luat tronul in anul 359 i.c., si intr-un an pornise deja un razboi de expansiune. Pana in anul 339 i.c., Filip II a luat controlul Greciei si chiar Spartei. In al II-lea secol i.c., Sparta a fost cucerita de legiunile Romei.
Vechiul oras, Sparta a fost distrus de catre vizigoti in 396 d.c.. Orasul modern, numit Noua Sparta a fost construit in 1834 dupa razboiul de independenta al Greciei. Ocupa o parte din vechiul taram, la aproximativ 24 de km de la Golful Messania.












BIBLIOGRAFIE:
En Carta, Editie speciala:Compton’s Interactive Encyclopedia, Editia 1998